Eşecul unor state de drept

Unii comentatori, speriaţi de relatările privind recursul la arme chimice de distrugere în masă sunt convinşi că aşa stau lucrurile şi tind să se manifeste de-a dreptul euforic.

Alţii, precum de pildă analistul ziarului Le Monde de la Paris sunt mai realişti, şi ca atare şi mai sceptici. Conferinţa siriană dorită de preşedintele Obama e un soi de test, crede ziarul parizian, scoţând în evidenţă persistenţa traumei războiului irakian, care face extrem de neplăcută ideea unei opţiuni militare americane în conflictul sirian.

„Războiul irakian, cu tot cu minciunile lui (proferate în timpul administraţiei Bush) cu privire la arsenalele de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein, continuă să fie spectrul unui coşmar care-l bântuie încă pe succesorul fostului preşedinte american”, relevă le Monde.

Ca atare, Obama l-ar fi însărcinat pe şeful diplomaţiei americane, John Kerry, să găsească o formulă mai paşnică de rezoluţie a litigiului. Or, potrivit ziarului parizian, preţul acestui demers pacifist e piperat. Fiindcă se compromite credibilitatea occidentală, devreme ce liniile roşii stabilite de cancelariile apusene şi-au pierdut orice noimă.

O înţelegere între Moscova şi Washington ar fi totuşi, potrivit altui ziar de stânga, „ultima şansă de soluţionare diplomatică” a conflictului sirian. Austriacul Der Standard crede că, spre a obţine această soluţie, americanii şi ruşii ar fi şi „sărit peste propriile lor umbre”.

Măsura în care dictatorul sirian va ţine cont de aceste eforturi ieşite din comun ale marilor puteri „va depinde de influenţa exercitată asupra lui de Teheran. Şi mai depinde şi de capacitatea regimului iranian de a înţelege că riscă o intervenţie israeliană dacă persanii se implică excesiv în Siria, mai crede acelaşi ziar austriac.

În fine, cotidianul berlinez Die Welt se arată alarmat de eventualitatea ca regimul Assad să intre în posesia unor ultramoderne rachete ruseşti de tip S-300 în ciuda asigurărilor Moscovei că doreşte cooperarea cu SUA. Iar Süddeutsche Zeitung din München titrează: „Israelul avertizează Rusia, cerându-i să nu acorde Siriei (acest) ajutor militar”.

Spaţii ample se alocă şi dezastrului unor state de drept. De pildă incapacităţii Indiei de a frâna violenţele comise împotriva femeilor. Ori eşecul Turciei, dacă această ţară poate fi numită un „stat de drept”, de a-şi asuma în fine trecutul şi de a accepta că regimul otoman a comis un genocid asupra populaţiei armene din imperiu.

Numeroşi observatori apuseni se arată revoltaţi de reacţia indignată a Turciei faţă de planul Genevei de a edifica în apropierea sediului ONU un monument în memoria celor aproximativ 1,5 milioane de victime creştine ale genocidului comis de turci în 1915. Turcia oficială neagă în continuare săvârşirea acestui genocid.

În Germania varii comisii parlamentare de anchetă continuă să caute febril cauzele naufragiului monumental al poliţiei şi serviciilor secrete interne în tentativa lor de-ai depista pe ucigaşii imigranţilor turci împuşcaţi într-un răstimp de circa un deceniu, de un terţet terorist neonazist.

Ziarul Die Welt enumeră variile erori comise de-a lungul anilor de anchetatorii, de oamenii politici şi de agenţii germani, dar constată că, deocamdată, nu s-au găsit indicii potrivit cărora instituţiile statului s-ar fi făcut vinovate, în mod conştient, de complicitate cu teroriştii de extremă dreapta.