Durerile facerii unui nou stat islamist

Cronicarului nu-i mai rămâne decât să consemneze eşecul democraţiei egiptene.

Nu e de fapt un eşec, ci un avort. Fiindcă, în Egipt, democraţia nici măcar n-a apucat să depăşească stadiul unui făt.

După era regimului autoritar, dar pro-occidental al preşedintelui Mubarak, care făcuse eforturi enorme să ţină în frâu extremismul în ipostaza lui fundamentalistă, regim măturat de aşa-zisa primăvară arabă, islamismul militant s-a răzbunat pe ideea de democraţie.

Vindicta a fost cruntă, devreme ce, sambătă, egiptenii par să fi adoptat în majoritatea lor, prin referendum, proiectul constituţional islamist, care pune punct democraţiei şi anunţă instalarea, în ţara faraonilor, a unei dictaturi islamiste pure şi dure, care se va ghida după regulile şariei.

Aceste reguli stipulează între altele lapidarea femeilor acuzate de adulter şi tăierea mâinii celor osândiţi pentru hoţie, de către aşa-zisa justiţie islamistă.

Nu că islamiştii ar fi izbândit uşor în cele două runde ale plebiscitului. Liderii forţelor seculare, care vor un Egipt modern, nu o ţară medievală, criticaseră fără drept de apel proiectul constituţional, reliefând că este de natură să înlocuiască o dictatură cu alta, de această dată islamistă.

Islamiştii au respins aceste critici. Şi o tabăra şi alta au organizat proteste, s-au produs altercaţii, violenţe. Judecătorii egipteni au protestat contra regimului islamist al preşedintelui Morsi, au intrat în grevă, iar vicepreşedintele ţării a demisionat înaintea celei de-a doua runde a votului.

Opoziţia a acuzat Frăţiile Musulmane şi pe Salafişti că proiectul lor nu respectă nici cât negru sub unghie drepturile civice, dar şi pentru nenumăratele nereguli comise în timpul votului, pentru influenţarea ilegală, până în ultima clipă, a electoratului.

În replică, duminică dimineaţa, Frăţia Musulmană a preşedintelui Morsi, unica grupare egipteană în afara fundamentaliştilor islamişti de orientare salafistă care dispune de o organizaţie demnă de acest nume, a revendicat victoria în bătălia pentru referendum. Conform Frăţiei, circa 64 la sută dintre egipteni s-ar fi pronunţat pentru formula fundamentalistă de lege fundamentală propusă de integriştii lui Morsi şi de salafişti.

În urma adoptării proiectului constituţional islamist ar urma ca, în răstimp de două luni, să aibă loc alegeri parlamentare. Simultan, preşedintele a propulsat o mulţime de islamişti în conducerea ţării, numindu-i ca membri ai influentului sfat denumit Şura, care ţine loc de Cameră Superioară a Parlamentului. Şura urmează să adopte legi până la constituirea noului Parlament.

În mod vădit, populaţia egipteană e profund divizată. O parte a ei, probabil minoritară, doreşte edificarea unui stat de drept şi a unei democraţii de tip occidental. Majoritatea a optat în favoarea unui stat islamist de felul celui propus de Frăţia Musulmană şi de mişcarea, poate încă şi mai intolerantă, a Salafiştilor. Creştinii, în majoritatea lor copţi, constituind principala minoritate a ţării, sunt în mare măsură timoraţi. Iar anti-islamiştii, profund dezbinaţi şi dezorganizaţi. O parte a tras hăis, cerând boicotarea plebiscitului, alta cea, în măsura în care a votat contra.

De acum încolo, minoritarii, forţele seculare, laice, pro-democratice se văd înfrânte pe toată linia şi în Egipt, ca şi în toate celelalte ţări ale aşa-zisei primăveri arabe. Toate aceste state se află, aparent irepresibil, pe drumul teocratizărilor de tip iranian. Iar occidentul îşi prelungeşte pasivitatea.