După vorbe trebuie să urmeze faptele

Momentele strălucite în istoria Adunării Generale ONU sunt rare, devreme ce ambasadorii Naţiunilor Unite sunt constrânşi să acţioneze conform ordinelor şi nu conform conştiinţei lor. Cu toate acestea, preşedintele Adunării Generale, suedezul Jan Eliason, s-a încumetat să impună mai multă democraţie în cadrul reuniunii pretinsă a funcţiona asemenea unui parlament.

Jan Eliason ştia că nu poate obţine un consens în rândul celor 191 de membri ai Adunării Generale ONU, referitor la un subiect atât de delicat precum drepturile omului. SUA anunţaseră deja dinainte că vor respinge proiectul de rezoluţie înaintat de Eliason. De aceea, preşedintele Adunării Generale a renunţat la noi negocieri cu John Bolton, ambasadorul american la ONU, preferând să discute direct cu superiorul lui, cu secretarul de stat, Condoleezza Rice. Ei i-a putut explica limpede cât de dăunător poate fi pentru imaginea Americii refuzul SUA de a coopera la Geneva pentru consolidarea drepturilor omului.

John Bolton declarase în prealabil că, din punctul de vedere american, rezoluţia nu prezintă suficiente garanţii că noul Consiliu va funcţiona mai bine decât fosta Comisie pentru Drepturile Omului ONU.

Eliason a reuşit să convingă 170 de state din cele 191 reprezentate, să accepte soluţia sa de compromis, al cărui principiu de bază fusese hotărât în septembrie, cu ocazia summitului de la New York referitor la reformarea ONU.

Printre ţările semnatare ale rezoluţiei cu privire la noul Consiliu pentru drepturile Omului s-au numărat şi aliaţi tradiţionali ai SUA, care au reuşit să se distanţeze de ideea iniţială a consensului. Această idee a consensului nu era, în fapt, decât un mod ipocrit de a bate pasul pe loc. Patru state, şi anume SUA, Israelul, Insulele Marshall şi Palau, au votat împotrivă, în timp ce Belarus, Iranul şi Venezuela s-au abţinut.

Drepturile omului sunt inima şi sufletul Naţiunilor Unite, a declarat, fericit, Jan Eliason, adăugând că ele alcătuiesc, alături de pace şi dezvoltare, cele trei coloane ale activităţii ONU. Inima nu va putea însă să bată, dacă noul Consiliu nu se va impune pe plan mondial. Cel puţin cei 170 de membri care au votat în favoarea Consiliului, vor trebui să-şi demonstreze sinceritatea supunându-se criteriilor şi prescripţiilor acestuia.