1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Dulci inadvertenţe

În România multe merg anapoda. De ce ar merge bine campania electorală pentru alegerile locale?

„Politicile economice ale PSD constituie un risc major pentru România”. Mesajul UE adresat românilor a fost reluat de PNL în campania electorală a liberalilor. Care însă, ce să vezi, fac parte, împreună cu social-democraţii lui Ponta, cei periculoşi pentru economia românească, din USL. Cum să înţeleagă alegătorul român această struţo-cămilă?

Animalul cu pricina nu este, fireşte, singura vietate extrem de uimitoare, în actualele alegeri locale româneşti. Dimpotrivă, România e plină de inadvertenţe dulci.

Aşa de pildă, descoperi în plin centrul capitalei, pe Căderea Bastiliei, stradă cu sens unic, şi-anume în sensul interzis circulaţiei automobilistice, un imens panou care-i informează pe automobilişti cum să ajungă la Giurgiu, sau la Ploieşti. Unde eşti nene Iancule.

La câteva străzi mai încolo, dai de o uliţă splendidă, adăpostind Ambasada Britanică, pe care am avut norocul s-o străbat frecvent în copilărie. Pe două case alăturate, situate pe partea reprezentanţei diplomatice a Regatului Unit sunt fixate cu mult ambiţ şi o ortografie foarte voluntară, plăcuţe dezvăluind numele francofon al zisei străduţe.

Din conţinutul uneia din ele aflăm că e vorba de Jules Michelet. Din cea învecinată, reiese, nu mai puţin categoric, că respectivul cetăţean s-ar fi numit "Joulles" Michelet.

Există fireşte şi greşeli mai grave, din ordinul celor nu tocmai involuntare. Greşeli care nu pot fi atribuite numai unor simple neatenţii sau neconcordanţe.

Judecarea, condamnarea şi mai cu seamă pedepsirea unora din marii corupţi a făcut, după căderea fostului guvern, un salt înapoi.

Simultan, diplomaţia română, încăpută pe mână unui Andrei Marga, se disociază în mod ridicol şi pernicios pentru imaginea externă a României, de bună parte din principalii ei parteneri occidentali, manifestând reticenţe în a-l trimite acasă pe ambasadorul sirian, în ciuda masacrului din Houla.

În fine, nu trebuie omisă situaţia catastrofală, în context electoral, a unei prese audio-vizuale prea puţin libere în termeni apuseni. O mass-medie în mare măsură unilaterală, dedată atacurilor la persoană, copios dominată de „Antenele” voiculesciene.

Sub imperiul închiderii de conturi şi de alte manevre străvezii de intimidare politică tinde să dispară din acest peisaj mediatic unicul factor de corecţie a ne-libertăţii presei, care a fost, o vreme, televiziunea publică.

Date fiind toate aceste acte atât de grav ratate, precum şi celelalte neajunsuri ale scenei politice româneşti, ar fi fost de mare mirare ca tocmai pitoreştile alegeri locale şi campania pentru acest scrutin să fie la adăpost de critici şi de condamnări întemeiate. Sau închipuite.

Dincolo de acuzaţia de furt de identitate vehiculate, la sectorul 3 al capitalei, de un candidat pe nume Negoiţă împotriva celuilalt candidat pe nume, de asemeni, Negoiţă, merită consemnate diverse alte persoane, momente şi evenimente remarcabile. Din care unele nu mai puţin hilare.

Memorabile sunt bunăoară afişele, bannerele şi variile pancarte ce-l înfăţişează pe Sorin Oprescu nu departe de portretul Ginei Pistol tronând lasciv şi, poate nu întâmplător portocaliu, pe o canapea nu tocmai comodă, spre a face reclamă unei mărci de slip şi de sutien.

Privind către efortul depus de sumar înveşmântata divă, bannerele ilustrând cauza primarului afirmă, prin gura lui Sorin Oprescu, ce afişează aerul sobru al unui om de stat de magnitudinea lui Churchill, sau poate chiar mai mult decât atât, că ar trebui ales. De ce? Pentru că ar fi "demonstrat că se poate"…

Deloc de mirare că, la atâta morgă de politician, căreia nu-i rezistă nici măcar „seriozitatea” clamată, la sectorul 1, de liberalul Chiliman, Sorin Oprescu stătea, la câteva zile înainte de alegeri, foarte bine în sondaje, în ciuda votului elitei, atribuit, se pare, lui Nicuşor Dan.

Nu e deocamdată clar cât succes vor avea, până la urmă, tinerele fete ce distribuie pe străzile capitalei tricourile unui Silviu Prigoană promiţând marea cu sarea şi o „curăţenie” lucie, de felul celei pe care, de regulă, o făgăduiesc înainte de alegeri, partidele extremiste.

Neclar este, concomitent, dacă Cezar Preda a avut dreptate să acuze PSD că împarte alcool şi ţigări în cluburi şi în discoteci.

Sigur pare, în schimb, că obiceiul cumpărării de voturi prin cadouri va mai continua, în România, mult după ce actuala cursă pentru primării şi consilii judeţene va fi fost demult dată uitării.