Drumul spre pace în Orient este prea ocolit, prin Europa
13 februarie 2004Publicitate
Pentru prima oară, de cînd se află în funcţie, premierul palestinian Ahmed Qurei vizitează Europa, cu o primă escală în irlanda, ţara ce deţine în prezent Preşedinţia Uniunii Europene, apoi la Vatican şi la Berlin. Nu poţi să-l acuzi pe şeful Executivului palestinian pentru încercarea de a-şi atrage susţinere internaţională. Ceea ce-şi doreşte Ahmed Qurei este suport împotriva zidului pe care premierul israelian Ariel Sharon intenţionează să-l ridice de-a lungul frontierei comune, împotriva celor 100 de kilometri de instalaţii de securitate care vor tulbura teritoriul palestinian şi îi vor provoca, probabil, prejudicii. Sharon speră să scape, astfel, de infiltrările teroriste, speră să pună capăt atentatelor-kamikaze. Dar zidul este ţinta criticilor internaţionale iar pe 23 februarie va fi luat în dezbatere la Curtea Internaţională de la Haga.
Deocamdată, Qurei circulă prin Europa şi încearcă să obţină sprijin. Un efort care doar parţial ar putea fi încununat de succes. Există, în Uniunea Europeană, puncte de vedere contradictorii cu privire la "gardul de securitate" - cel care, pe alocuri, este într-atît de înalt încît depăşeşte cu mult fostul Zid al Berlinului. Europa nu este convinsă că ridicarea zidului lui Sharon ar putea fi interpretat ca fiind o "crimă". Aşa cum a spus-o recent şi ministrul german de Externe Joschka Fischer, este foarte normal ca israelienii să se apere împotriva infiltrării teroriştilor - dar nu pe teritoriul palestinian ci de partea israeliană a liniei de demarcaţie.
Qurei nu va reuşi să coaguleze un front anti-israelian, aşa cum îşi doreşte. Cu atît mai puţin cu cît, de la instalarea sa în funcţie, nu a întreprins nici un demers serios în sensul combaterii gurpărilor radicale din propria ogradă. Apoi, Qurei a fost cel care s-a tot ferit de o întîlnire cu primul ministru israelian - o întîlnire care, pînă la urmă, s-ar putea desfăşura, la începutul lunii martie, chiar dacă nici unul dintre cei doi nu se omoară de dragul ei.
Dar fără astfel de contacte directe, tensiunile nu se pot stinge. Şi nici relaţiile nu pot deveni constructive. Cine găseşte motive să amîne o întîlnire riscă să creeze un avantaj celelilalte părţi. Cum de obicei Qurei obstrucţionează, Sharon ar putea să-şi vadă mai departe nestingherit de instalaţiile de securizare a graniţei. După care ar putea să se şi retragă din Gaza.
Demersuri diplomatice palestiniene la Vatican şi Berlin nu sunt, însă, o soluţie pentru criza din Orient. Oricît de firească poate părea dorinţa lui Qurei de a-şi căuta şi apropia aliaţi. Căci singura formulă prin care ceva se poate cu adevărat mişca este contactul direct dintre părţile aflate în conflict. Iar acest drum nu prea trece prin Europa.
Deocamdată, Qurei circulă prin Europa şi încearcă să obţină sprijin. Un efort care doar parţial ar putea fi încununat de succes. Există, în Uniunea Europeană, puncte de vedere contradictorii cu privire la "gardul de securitate" - cel care, pe alocuri, este într-atît de înalt încît depăşeşte cu mult fostul Zid al Berlinului. Europa nu este convinsă că ridicarea zidului lui Sharon ar putea fi interpretat ca fiind o "crimă". Aşa cum a spus-o recent şi ministrul german de Externe Joschka Fischer, este foarte normal ca israelienii să se apere împotriva infiltrării teroriştilor - dar nu pe teritoriul palestinian ci de partea israeliană a liniei de demarcaţie.
Qurei nu va reuşi să coaguleze un front anti-israelian, aşa cum îşi doreşte. Cu atît mai puţin cu cît, de la instalarea sa în funcţie, nu a întreprins nici un demers serios în sensul combaterii gurpărilor radicale din propria ogradă. Apoi, Qurei a fost cel care s-a tot ferit de o întîlnire cu primul ministru israelian - o întîlnire care, pînă la urmă, s-ar putea desfăşura, la începutul lunii martie, chiar dacă nici unul dintre cei doi nu se omoară de dragul ei.
Dar fără astfel de contacte directe, tensiunile nu se pot stinge. Şi nici relaţiile nu pot deveni constructive. Cine găseşte motive să amîne o întîlnire riscă să creeze un avantaj celelilalte părţi. Cum de obicei Qurei obstrucţionează, Sharon ar putea să-şi vadă mai departe nestingherit de instalaţiile de securizare a graniţei. După care ar putea să se şi retragă din Gaza.
Demersuri diplomatice palestiniene la Vatican şi Berlin nu sunt, însă, o soluţie pentru criza din Orient. Oricît de firească poate părea dorinţa lui Qurei de a-şi căuta şi apropia aliaţi. Căci singura formulă prin care ceva se poate cu adevărat mişca este contactul direct dintre părţile aflate în conflict. Iar acest drum nu prea trece prin Europa.
Publicitate