1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Drobul de sare de la Roşia Montană

Compania germană Allianz a refuzat să încheie o asigurare în contul proiectului minier propus să se desfăşoare la Roşia Montană.

În ziua de 8 mai, la München, câţiva activişti ai Campaniei Salvaţi Roşia Montană (Raluca Dan, Ramona Duminicioiu şi Stephanie Roth) au participat la adunarea generală a acţionarilor Allianz, prezentând toate riscurile şi problemele de legalitate pe care le implică proiectul minier propus de RMGC. Potrivit Asociaţiei Alburnus Maior, activiştii campaniei au vorbit în şedinţa plenară despre toate neregulile şi riscurile privitoare la mediu şi la patrimoniul istoric şi au pus apoi consiliului de administraţie 11 întrebări tehnice, în aparenţa lor, dar cu vădită relevanţă de natură morală. Iată două exemplu: 3. ”În cazul unui accident transfrontalier de 6 ori mai mare decât accidentul din anul 2000 din Baia Mare, va asigura Allianz toate proprietăţile publice şi private afectate?” şi 4. ”Va asigura Allianz locuitorii, suprafeţele agricole şi animalele expuse la emisiile de cianură pe termen lung?”

La finalul acestei audieri, directorul general Michael Diekmann a anunţat că ”În urma celor aflate, Allianz nu va face afaceri cu Gabriel Resources şi nu va asigura proiectul propus”.

Întrebarea este dacă Guvernul României va da pe mai departe curs intenţiilor sale de avizare a proiectului minier. Cu toate că nici un oficial nu a făcut nicio declaraţie concludentă, hotărârea de Guvern prin care se reorganizează compania Minvest Deva a dezvăluit o schimbare semnificativă de atitudine. Bazându-se pe nivelul ridicat al încrederii publice, Guvernul Ponta speră, pesemne, să strecoare şi acest proiect împachetându-l laolaltă cu gazele de şist şi concesiunile oferite companiei Chevron.

Din păcate presa însăşi amestecă subiectele acesta care nu au în comun decât faptul că sunt asociate unor riscuri de mediu, dar nici ele nu sunt de aceeaşi natură şi de aceeaşi amploare. Dacă exploatarea gazelor, cu toate inconvenientele, aduce pe piaţă mai multe resurse de energie, exploarea aurului cu cianuri va consuma resurse pe termen nedefinit. Chiar şi după închiderea exploatării, activităţile de conservare a reziduurilor toxice vor înghiţi resurse, transformându-se într-o veritabilă gaură neagră pe zeci de ani de aici înainte. Regiunea Apusenilor va trăi cu ameninţarea drobului de sare. Dar lumea care cunoaşte basmul, ştie că numai proştii se complac, fără să întreprindă nimic, într-o stare de nesiguranţă perpetuă.

Aşadar ar trebui ca cele două subiecte, exploatarea aurului cu cianuri şi extragerea gazelor prin fragmentare hidraulică, să fie clar separate. Ele nu au deloc aceleaşi obiective şi nici acelaşi mod de inserţie în economia lumii. Partizanii proiectului de la Roşia Montana ar trebui să fie lăsaţi singuri să argumenteze în favoarea lor şi să nu beneficieze de ”contaminarea” cu argumentele invocate de regulă în favoarea multiplicării resurselor energetice. De asemenea nici obiecţiile care sunt aduse împotriva exploatării gazului de şist nu sunt asimilabile celor care privesc Roşia Montana, după cum nici invers nu ar fi deloc adevărat. Chiar şi activiştii de mediu care critică schimbarea de optică a primului ministru Ponta în privinţa celor două proiecte fac un mare serviciu cianurilor, întrucât le includ în aceeaşi frază cu extragerea gazului de şist.

Punerea lor împreună sub semnul ”mineritului” ca activitate generică este o fraudă simbolică pe care a iniţiat-o preşedintele Traian Băsescu şi a continuat- o prim-ministrul Victor Ponta prin înfiinţarea unui minister al ”marilor proiecte” atribuit lui Dan Şova.