1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Drepturile omului şi accesul la internet

Idolatrizat de unii, demonizat de alţii, internetul corespunde miraculos spiritului articolului 19 din Declaraţia universală a drepturilor omului. Este şi motivul pentru care o idee revoluţionară îşi croieşte drum.

Spre aducere aminte (citat din internet), articolul 19 din Declaraţia drepturilor omului stipulează că orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării, acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspîndi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat.

Faptul că internetul are deopotrivă adversari şi susţinători este nerelevant din perspectiva unei iniţiative pusă în discuţie şi în mass media occidentală.

Revoluţionară, ipoteza de a include dreptul accesului la internet în categoria drepturilor omului, a fost generată nu atît de twitterizarea campaniei electorale a preşedintelui american Obama cît de mai recentele rebeliuni sau revoluţii din lumea arabă. Simplul fapt că regimuri autoritare, antidemocratice, recurg la oprirea accesului la internet demonstrează eficienţa acestui mediu în combaterea tiraniei.

"Democratizarea democraţiei"

Într-o perioadă cotată nu doar de unii politologi critici drept post-democratică, accesul cetăţenilor la internet măreşte şansele democraţiei participative al cărei imperativ este tocmai „democratizarea democraţiei”. Problema dacă accesul la internet este un simplu drept sau dacă, mai mult decît atît, el poate fi inclus în categoria drepturilor fundamentale ale omului a fost ridicată deja anul trecut.

Pentru Sir Tim Berners-Lee, informatician şi fizician britanic, fondatorul World Wide Web, azi, accesul liber la internet este în mod aproape axiomatic, un drept fundamental al omului. De altfel şi Comisia ONU pentru drepturile omului a abordat chestiunea, astfel încît a fost emisă recomandarea ca garantarea accesului universal la internet să devină o prioritate pentru toate statele.

Mijloc sau scop în sine?

Controversele nu au întîrziat şi, surprinzător, printre cei care au formulat obiecţii la adresa iniţiativei figurează nimeni altul decît Vint Cerf, unul din aşa numiţii genitori ai internetului. Prevalîndu-se de caracterul general, de modul abstract al formulării drepturilor omului, care să permită cele mai diverse concretizări ale acestora, Cerf a reamintit preopinenţilor săi că reţeaua internet este doar un instrument, un mijloc şi nu un scop, argument respins ca fiind incoerent din punct de vedere filozofic. Dezbaterea, deşi a luat un viraj academic, a poposit şi în paginile unor publicaţii precum NEW YORK TIMES sau HUFFINGTON POST , după cum relatează la rîndul său SÜDDEUTSCHE ZEITUNG.

Obiectiv şi conciliant, Frank La Rue, Raportor special ONU în domeniul protecţiei şi promovării libertăţii de opinie şi de exprimare, a pus punctul pe i: Internetul a devenit un instrument indispensabil în realizarea, în concretizarea mai multor drepturi ale omului.

Din acest enunţ, ziarul german citat deduce că nu numai dictatorii ci şi liderii politici democraţi care, în baza legislaţiei anti-teroriste sau a drepturilor de autor, cochetează cu ideea opririi accesului la internet, lezează de facto drepturile omului, din care motiv nici nu ar mai fi necesară o codificare prealabilă a dreptului de acces la internet.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Medana Weident