1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Dragostea la despărţire

În presa germană se fac auzite astăzi ecouri de la congresele celor trei partide, creştin-democrat, creştin-social, şi social-democrat, în cadrul cărora partidele au aprobat tratatul de guvernare al viitoarei coaliţii.

Aplauze furtunoase au exprimat aprecierea şi recunoştinţa Partidului Social-Democrat pentru fostul cancelar, Gerhard Schröder.

Aplauze furtunoase au exprimat aprecierea şi recunoştinţa Partidului Social-Democrat pentru fostul cancelar, Gerhard Schröder.

Cotidianul Ostsee-Zeitung, care apare la Rostock, comentează rezultatul congreselor partidelor, citez: „Calea către o mare coaliţie a fost eliberată definitiv, cu o majoritate de voturi surprinzătoare.(...) Iată că puterea şi simţul responsabilităţii pot arunca punţi peste abisurile ideologice. Şi, mai cu seamă, ele au capacitatea de a diciplina rândurile propriului partid.”

Ziarul regional Esslinger Zeitung afirmă, din contră, că aprobarea tratatului marii coaliţii nu reprezintă nicidecum o surpriză, şi argumentează că, citez: „creştin-democraţii au făcut acest pas animaţi de bucuria de a desemna viitorul cancelar din rândurile lor.” Social-democraţii, continuă ziarul, sunt încă în stare de şoc, după ce şi-au pierdut, imprevizibil, preşedintele – Franz Müntefering. Cât despre creştin-sociali, pe aceştia pare a-i fi aruncat autocritica lui Edmund Stoiber într-o adâncă depresie.”

Succesul tratatului de coaliţie nu-i amăgeşte însă pe editorialiştii coditianului münchenez Süddeutsche Zeitung, conform cărora „acest tratat conţine mai multe semne de întrebare decât de exclamare. Iar răspunsurile la întrebările rămase deschise vor depinde în mare măsură de rezultatele celor trei alegeri de land de la primăvară”.

Ziarul De Volkskrant de la Haga evidenţiază statutul de compromis al noului tratat de guvernare în Germania, afirmând: „(...) Angela Merkel a dat din nou dovadă de o mare flexibilitate. O flexibilitate care miroase a oportunism. Din capitolul social-economic, de pildă, n-a mai rămas decât o mică parte a reformelor promise în campania electorală. (...) Cu toate acestea, politica de reformă a Angelei Merkel promite mai mult decât continuarea politicii neconvingătoare a lui Gerhard Schröder.”

Cotidianul berlinez Die Welt comentează, în acest context, într-un editorial intitulat „Testamentul Cancelarului”, aplauzele furtunoase cu care social-democraţii şi-au luat rămas-bun de la Gerhard Schröder: „Nu poate să fi fost vorba doar de sentimentul de uşurare dat de o despărţire mult-aşteptată. În sclipitorul său discurs de adio, Schröder a consemnat o nouă paradigmă a democraţiei sociale, menită să contracareze atât apelurile nostalgice de retragere în opoziţie, cât şi retorica modernizatoare, dar fadă, a noii politici de centru. Partidul social-democrat este, în viziunea sa, atât „partidul raţiunii practice”, cât şi unica forţă politică care acţionează în numele dreptăţii sociale ca ‚principiu obiectiv’”.

O privire globală pesimistă, leagă, în paginile ziarului conservator suedez din Stockholm Svenska Dagbladet, aprobarea tratatului de coaliţie în Germania de violenţa care zdruncină Franţa din temelii. Citim prin urmare: „În aceeaşi zi, în care guvernul francez hotărăşte prelungirea stării de urgenţă, în Germania, viitoarea coaliţie a capătat undă verde pentru continuarea stării de normalitate. O coincidenţă descurajatoare care demonstrează că în Europa modelelor politice şi sociale împietrite, nu este decât un pas de la normalitate la starea de urgenţă (...)”

Revoltele de la Paris au ajuns, în sfârşit, în centrul atenţiei UE. Cotidianul münchenez Süddeutsche Zeitung comentează pe această temă: „Comisia Europeană a păstrat prea mult timp tăcerea în legătură cu actele de violenţă care răvăşesc Franţa. Deşi este vorba de o problemă internă a acestei ţări, ea ridică o serie de întrebări în legătură cu politica europeană de migraţie. Cine altcineva decât Comisia Europeană ar fi trebuit să înţeleagă acest lucru şi să ofere, prima, răspunsuri viabile? În acest context, gestul comunităţii europene de a acorda Franţei numai 50 de milioane de Euro pentru rezolvarea problemelor sociale, nu poate fi interpretat ca un semn al solidarităţii europene. Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, pare, mai degrabă, să linguşească Parisul, după ce a crezut multă vreme că poate guverna Uniunea fără Franţa. Barroso pare să uite că anumite probleme de principiu nu se pot rezolva decât parţial prin ajutoare materiale. (...) UE are stringent nevoie de o dezbatere serioasă şi credibilă privind modalităţile de rezolvare a problemelor globalizării, migraţiei şi integrării sociale”.

Potrivit ziarului parizian Libération, tratamentul recomandat de guvernul Franţei pentru depăşirea convulsiilor sociale, nu poate avea însă decât efect placebo.

O altă temă importantă care se regăseşte astăzi în paginile ziarelor germane este reacţia trupelor Bundeswehr-ului staţionate în Afganistan, în urma uciderii de ieri, la Kabul, a unui soldat german într-un atac terorist sinucigaş. Cotidianul regional Kölner Stadtanzeiger apreciază în acest context, continuitatea în politica externă garantată prin noul tratat de coaliţie. „Soldaţii vor avea certitudinea că nu-şi riscă viaţa pentru un ţel politic efemer. Pe de altă parte, Germania le demonstrează astfel cetăţenilor afgani că îi va spijini în continuare, chiar cu preţul unor mari sacrificii în plan intern. Fiindcă stabilitatea Afganistanului slujeşte intereselor de securitate ale Germaniei”.

  • Data 15.11.2005
  • Autoare/Autor Ana-Maria Tighineanu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B13B
  • Data 15.11.2005
  • Autoare/Autor Ana-Maria Tighineanu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B13B