1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Dovezi şi realităţi

Deşi existenţa ordinului de deschidere a focului la frontiera germano-germană era demult cunoscută, documentul datat 1973 atestă din nou barbaria dictaturii comuniste din fosta RDG .

default

Dosarul "stasi" cu ordinul de deschidere a focului la frontiera germano-germană

Tema este în continuare intens comentată şi azi, în presa scrisă.

Actul proaspăt scos la lumină nu duce la descoperirea unei faţete nebănuite a unui regim inuman - crede SÜDDEUTSCHE ZEITUNG decisiv însă rămîne faptul că la frontiera fostei RDG cu Republica Federală au fost ucişi oameni în baza unui ordin.

Efectul descoperirii acestui ordin dat în scris este înfricoşător şi insuportabil - opinează LÜBECKER NACHRICHTEN precizînd că publicarea actului nu va modifica situaţia devreme ce deja la 48 de ore după extragerea lui din arhivă, valoarea juridică a devenit îndoielnică: nu se ştie cine a dat ordinul iar vinovăţia morală a unităţilor de grăniceri şi a comandanţilor lor rămîne la fel de mare. Intre 700 şi 1200 de oameni au fost împuşcaţi cu sînge rece la frontierele statului muncitorilor şi ţăranilor şi aceasta doar fiindcă au vrut să fugă pentru a trăi în libertate. Această ruşine istorică rămîne la fel de mare cu sau fără un ordin scris sau verbal - conchide ziarul din nordul Germaniei.

Tulburarea pe care documentul scos la iveală a provocat-o dă măsura necesităţii continuării procesului de confruntare cu trecutul comunist, cu ceea ce Republica Democrată Germană „Absurdistan” a putut comite şi cel puţin acum toţi cei care decenii la rînd, din indiferent ce motive, au bagatelizat acel regim, ar trebui să amuţească, compleşiţi de ruşine – scrie ALLGEMEINE ZEITUNG.

Documentul este un antidot eficient împotriva „ostalgiei” – crede şi STUTTGARTER ZEITUNG.

Cît despre autorităţile care administrează arhiva stasi, acestea nu au făcut din nou o figură prea bună – estimează NEUE ZÜRCHER ZEITUNG îşi continuă: spre deosebire de trecutul nazist, asupra trecutului comunist din fosta RDG nu a putut fi atins un consens. Autorităţile care deţin arhiva stasi, comparate cu alte instituţii de acest fel, sunt excesiv birocratizate şi nu foarte eficiente.O reorganizare a lor este necesară.

Că idealul unei Americii conservatoare, nutrit de Karl Rove consilierul cel mai apropiat al preşedintelui Bush, a devenit maculatură o dovedeşte nu atît decizia acestuia de a se retrage, pe care ar fi fost mai bine să o ia în 2004 cînd puterea neoconservatorilor se afla la zenit, cît faptul că tot mai mulţi tineri americani întorc spatele republicanilor conservatori constată TAGES ANZEIGER.

Nu doar duşmanii care vedeau în el un intrigant diabolic sunt convinşi că Rove era amestecat în fiecare din porcăriile ultimilor şase ani şi jumătate la Washington observă DER STANDARD şi continuă: George Bush însă i-a iertat multe lui Rove fiindcă îi datora totul amicului său texan. Rove a organizat campania electorală a lui Bush din 1978 deja. Or, prin plecarea lui , preşedinţia lui Bush a apus încă înainte de încheierea mandatului.

Şi cotidianul danez BERLINGSKE TIDENDE comentează părăsirea de către Rove a ambarcaţiunii prezidenţiale. Rove , strategul şef al lui Bush, simbolizează acel conservatorism empatic care l-a ridicat pe preşedinte pe culmile gloriei. Aceeaşi strategie se află acum în ruină şi periclitează şi posteritatea lui Bush mai ales din cauza problemelor din Irak.

Dar dezastrul din Irak nu poate fi pus pe seama lui Rove atrage atenţia EL PERRIODICO; el datorîndu-se în primul rînd vicepreşedintelui Dick Cheney şi fostului şef al Pentagonului Donald Rumsfeld.

Anumite probleme nu dispun de rezolvări bune ci doar de soluţii proaste scrie DIE PRESSE referindu-se la conflictul din Kosovo şi estimează că în astfel de situaţii, politicienii sunt nevoiţi să opteze pentru soluţiile care sunt cel mai puţin păguboase. De nu puţine ori ei se hotărăsc să nu ia ...nici o decizie.Ca în cazul provinciei Kosovo: pentru o soluţionare perfectă a conflictului ar fi fost nevoie de „două popoare”.

De notat că tot azi în paginile de foileton ale cotidianului SÜDDEUTSCHE ZEITUNG Markus Bauer semnează un articol intitulat „Cînd România era în flăcări”, un text care porneşte de la ideea şi faptul real că doar arta mai rupe azi tăcerea aşternută peste răscoala ţăranilor din 1907. Ziaristul german este un bun cunoscător al istoriei şi culturii româneşti, trecînd în revistă cu spirit critic şi disociativ, atît evenimentele vremii cît şi cîteva din creaţiile literare şi plastice care tematizează această răscoală soldată cu moartea a 2000 pînă la 11 000 de persoane. Nu este omisă nici colectivizarea forţată şi cumplita politică ceauşistă de „sistematizare” a satelor din perioada dictaturii comuniste dar nici noua situaţie în care se află ţăranii români după aderarea ţării la Uniunea Europeană.