1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Dosarul Schengen

Subiectul Schengen riscă să fie transformat în trivială muniţie electorală. Astăzi militanţii PDL susţin că eşecul Schengen este datorat USL .

Să ne amintim că administraţia Băsescu-PDL nu reuşise să obţină admiterea în spatiul Schengen, cu toate că fuseseră depuse eforturi mari sub aspectul tehnic al securităţii frontierelor terestre şi maritime. În perioada administraţiei Băsescu, miniştrii de interne ai Germaniei şi Franţei, într-o primă fază, au blocat admiterea României de conivenţă cu alte ţări europene ca Olanda sau  Finlanda, invocând gradul ridicat de corupţie al administraţiei româneşti. Să ne amintim iarăşi ce spunea preşedintele Traian Băsescu în seara întoarcerii de la o reuniune europeană, pe la mijlocul lunii decembrie 2010: „Nu aş vrea să cred că am greşit prin această abordare constructivă şi că beneficiile în UE se obţin doar prin abordări confruntaţionale.”

Iar la câteva zile după aceea, ministrul de externe, Teodor Baconschi a făcut la rândul său o declaraţie elocventă pentru natura relaţiei dintre România şi UE: „Nu suntem de acord cu această strategie alternativă de temporizare, bazată pe îngrijorări iraţionale”.

Aşadar la Bucureşti cei mai înalţi responsabili politici erau de părere că UE manifestă o conduită ”iraţională” şi se pregăteau să adopte o poziţie de forţă, cum ar fi de exemplu condiţionarea admiterii Croaţiei. De asemenea, ministrul de Externe, Teodor Baconschi, şi, pe vremea aceea, consilierul prezidenţial, Leonard Orban, nu excludeau deloc denunţarea unilaterală a MCV, pe care îl considerau un instrument periculos pentru interesele europene ale României.

Într-un mod discret şi fără retractări explicite, diplomaţia română şi-a revizuit ulterior strategia, dar admiterea în Schengen a rămas pe mai departe blocată. Este adevărat că se realizaseră anumite progrese, în sensul că Germania şi Franţa făcuseră concesii admiţând ca România să fie primită în două etape: mai întâi prin frontierele aeriene şi abia apoi la un termen şi mai incert prin frontierele sale terestre. Dar adevăratul progres a constat în faptul că prin această disociere a traseelor, Vestul arăta cu limpezime în ce constau adevăratele sale îngrijorări, fie că erau sau nu „iraţionale”.

Întreaga campanie diplomatică a României a fost, la drept vorbind, un eşec. MCV nu doar că nu a fost disociat de problematica Schengen, ci a fost tot mai ferm invocat ca o condiţie sine qua non. Dar ar fi totuşi nedrept să spunem că eşecul ar aparţine exclusiv diplomaţiei, deşi cu siguranţă că au existat erori regretabile. Eşecul aparţine în primul rând stării generale a societăţii, a decalajelor economice şi sociale enorme între România şi restul Europei, a unei relaţii ambiguie cu ţara soră de la răsărit de Prut, dar desigur şi corupţiei administraţiei care nu a putut fi eradicată în ciuda emfazei oficiale  Or, ce putea face diplomaţia în această situaţie? Cu siguranţă prea puţin.

Dar nici guvernele conduse de preşedintele Traian Băsescu nu pot fi făcute în mod integral răspunzătoare de aceste deficienţe, care ţin de starea generală a societăţii, având rădăcini istorice. Situaţia romilor de exemplu care contează şi ea în dosarul Schengen, deşi nimeni nu recunoaşte explicit acest lucru nu poate fi atribuită unui guvern anume, ci întregii societăţi româneşti şi a politicilor sociale (etnice) aplicate în ultimii 150 de ani. În sfârşit dacă luăm în considerare infracţionalitatea ridicată în rândul cetăţenilor români care călătoresc în spaţiul de liberă circulaţie, putem vorbi de o carenţă educaţională cu rădăcini istorice.

Cunoscând toate aceste lucuri, pare cel puţin lipsit de fair play gestul unor militanţi PDL de a pune eşecul Schengen pe seama guvernului Ponta. De exemplu, prim-vicepreşedintele PDL, Cristian Preda îi impută ministrului Leonard Orban o declaraţie, care pe lângă aserţiunile ”anti-olandeze” ale preşedintelui Băsescu şi pe lângă boicotul lalelelor, pare de-a dreptul suavă: ”Nu e foarte elegant şi nici foarte abil, scrie Cristian Preda pe blogul său,  să declari public că partenerul de dialog într-un dosar sensibil îţi va face probleme fără să ai niciun indiciu în acest sens. (...) Dacă voia neapărat să vorbească despre “dificultăţi importante”, dl. Orban putea să se uite în curtea majorităţii care susţine guvernul din care face parte şi mai ales la evenimentele din iulie şi august. Tehnocratul nostru e însă, ca de obicei, imparţial. El iubeşte guvernul, orice guvern.”

În realitate între ce spunea Leonard Orban pe vremea cînd era consilier al lui Traian Băsescu (fiind inatacabil chiar şi pentru Cristian Preda) şi ce spune acum când e ministru în guvernul Ponta nu e nicio diferenţă.

Partidele şi militanţii politici care transformă subiectul în temă de campanie greşesc pentru că în loc să limpezească situaţia şi motivele reale pentru care România nu trezeşte suficientă încredere, preferă să producă confuzie. Dacă există un subiect cu adevărat transpartinic, atunci este cu siguranţă subiectul Schengen pentru că el priveşte nu atât politicile guvernului, cât starea generală a societăţii. Schengen este indicatorul real al integrării europene.