1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Dosarul Schengen - între statistici, realităţi şi calcule politice

Intenţia ministrului german de interne Hans-Peter Friedrich de a uza de veto spre a împiedica aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen

Ideea că în eventualitatea aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, şi cetăţenii unor ţări care nu fac parte din Uniunea Europeană ar putea circula liber în spaţiul comunitar, doar fiindcă au în paşaport o viză a Bucureştiului sau Sofiei, nu este singura care-i creează ministrului federal de interne Hans-Peter Friedrich o senzaţie de disconfort. Pe care-l exprimă deja răspunzînd la prima întrebare din interviul publicat în ediţia electronică a revistei DER SPIEGEL deunăzi.

Motivele pentru care liderul creştin social este decis să uzeze de veto joi, dacă miniştrii europeni de interne şi justiţie vor lua în discuţie dosarul Schengen, sunt clar expuse în cuprinsul aceluiaşi interviu: UE verifică de mai multă vreme dacă cele două ţări sunt suficient de mature spre a fi primite în spaţiul Schengen. Apoi, deşi au fost înregistrate progrese, acestea sunt insuficiente, România şi Bulgaria trebuie pe mai departe să lupte împotriva corupţiei. Cine obţine plătind şpagă, o viză română sau bulgară, poate ajunge fără nici un control suplimentar în Germania. Iar cetăţenii germani acceptă extinderea spaţiului Schengen doar cînd condiţiile fundamentale sunt asigurate. Ceea ce nu este cazul, în prezent.

In răstimp, se fac auzite avertismentele primarilor unor metropole germane referitoare la sporirea urmărilor şi efectelor negative ale unei aşa zise imigraţii din cauza sărăciei, dacă începînd din 1 ianuarie 2014, cetăţenii bulgari şi români vor putea trăi şi lucra în oricare din ţările Uniunii Europene. Friedrich respectă libertatea de călătorie a oricărui cetăţean al UE dacă acesta are de lucru sau studiază. Şi menţionează că fiecare cetăţean care se află în această situaţie, este binevenit. In schimb, trebuie eficient disuadaţi cei care abuzează de această libertate doar spre a beneficia de prestaţii sociale. Iar Comisia UE ar trebui să vegheze ca România şi Bulgaria să acorde celor defavorizaţi ajutoarele cuvenite din fondurile care le-au fost şi le sunt puse tocmai în acest scop la dispoziţie. Friedrich şi-a exprimat însă şi intenţia de a înăspri sancţiunile împotriva celor care încearcă în mod fraudulos să obţină ajutoare sociale. De pildă, cei care au fost retrimişi în ţara lor de origine nu ar mai avea dreptul să reintre în Germania. Ministrul federal de interne este decis să pledeze la Bruxelles pentru această soluţie şi i se pare inadmisibil ca într-o bună zi, din toate colţurile Europei, oamenii s-o pornească la drum spre Germania doar fiindcă acolo ar fi oferite cele mai generoase ajutoare sociale.

Că la Bruxelles, cu aceste propuneri nu va stîrni aplauze unanime pare a nu-l deranja pe Hans-Peter Friedrich, convins că membrii Comisiei UE trebuie să înveţe să ţină mai mult cont de punctele de vedere şi sensibilităţile cetăţenilor din diversele ţări membre.

Tot ediţia electronică a revistei DER SPIEGEL îşi informează cititorii că în urma unui sondaj demoscopic efectuat de Emnid, două treimi din cetăţenii germani doresc o limitare a imigraţiei din ţările Uniunii Europene, că oraşele şi comunele sunt depăşite de problemele create de numeroşi imigranţi, în centrul dezbaterilor situîndu-se romii şi sinti.

Acelaşi articol relevă însă, în baza unei declaraţii făcute de preşedintele institutului de economie Ifo, Hans-Werner Sinn, în paginile publicaţiei WIRTSCHAFTSWOCHE, că în anumite situaţii, ajutoarele sociale din Germania pot fi de două pînă la trei ori mai mari decît salariul mediu din România şi Bulgaria. Iar migraţia provocată de acest decalaj ar putea duce la erodarea statului social german.

Numai că, dacă s-a ajuns ca în anumite oraşe germane în clădirile în care locuiesc imigranţii sau refugiaţii să fie supraaglomerate, atunci politica este cea care trebuie să intervină în mod responsabil, atrage atenţia RHEINISCHE POST, recomandîndu-le guvernanţilor să-şi plece la fel de puţin urechea la sloganurile xenofobe ce sa fac auzite prin cafenele şi berării ca şi la discursurile idealiştilor care vor să facă lumea mai bună şi care cred că posibilitatea Germaniei de a primi refugiaţi şi imigranţi este nelimitată.

Deja simplul fapt că România şi Bulgaria au dovedit că în combaterea criminalităţii şi corupţiei se situează sub nivelul celorlalte state, pare suficient spre a-i da dreptate ministrului german de interne, opinează WESTDEUTSCHE ZEITUNG.

Situaţia din anumite oraşe germane, mai ales din bazinul Ruhr, precum Dortmund şi Duisburg, dar şi cea din anumite cartiere ale Berlinului, este luată sub lupă de cotidianul TAZ, care atrage atenţia şi asupra tensiunilor sociale şi ideologice generate de afluxul de imigranţi romi, semnalînd elaborarea, în consecinţă, de către Asociaţia Oraşelor Germane, a unui document în care se cere o soluţionare rapidă a problemei aşa numitei imigraţii din pricina sărăciei din Europa de Sud-Est. In document este menţionată şi cifra acestor „imigranţi” sosiţi din 2011 în Germania din România şi Bulgaria: 147.000 de persoane. Tendinţa este în creştere, menţionează autorul textului.

Or, Institutul Max Planck rectifică datele, care transmit o falsă imagine a fenomenului, amintind că 80% din cetăţenii români şi bulgari, care din 2007, cînd cele două ţări au aderat la UE şi pînă acum, au sosit în Germania, au putut dovedi că au de lucru. Dintre aceştia 22% au înaltă calificare şi 46% sunt calificaţi, în profesii şi meserii de care Germania are stringentă nevoie.

Numeroase ziare au preluat în context atît declaraţiile ministrului federal de interne cît şi informaţiile date publicităţii de Institutul Max Planck, precum şi avertismentul potrivit căruia a-i categorisi pauşal pe cetăţenii sosiţi din amintitele ţări ca fiind imigranţi din motive de sărăcie, este o atitudine şi o judecată păguboasă.

Pe bună dreptate atrage un editorialist atenţia, din nou în paginile cotidianului TAZ, asupra primejdiei de a recurge la vechi stereotipii şi clişee în actuala dezbatere, întrevăzînd consecinţele posibile ale propunerilor făcute de partidele unionale aflate la guvernare şi anume, crearea unei Uniuni Europene cu două clase: cea a cetăţenilor săraci care abuzează de libertatea de a călători şi cea a cetăţenilor bogaţi.