Dosarele preoţilor vor fi publicate

Este o hotărîre remarcabilă şi care se va ţine minte cu siguranţă. Deconspirarea preoţilor care au colaborat cu Securitatea pare să fie ultima redută care a mai rămas în picioare cu excepţia desigur a ofiţerilor de Securitate care se protejează pe ei înşişi. Cu cîţi va ani în urmă Colegiul CNSAS în componenţa sa dintîi şi cu deosebire H.-R Patapievici şi Andrei Pleşu au cerut deconspirarea dosarelor preoţilor, dar Biserica Ortodoxă s-a opus cu multă hotarîre. Este uimitor de aceea că acum purtătorul de cuvînt al Patriarhiei susţine contrariul şi anume că BOR a dorit mereu acest lucru şi că nu are nimic împotrivă. Mai puţin diplomaţi, alţi reprezentanţi ai Bisericii ortodoxe, au condamnat aceasta hotărîre, cerînd preşedintelui să-şi publice mai întîi el însuşi dosarul de Securitate.

Reacţiile au fost destul de nuanţate, dar în general favorabile acestei măsuri care are ca niciodată suportul opiniei publice. De fapt s-a ajuns în România într-un punct în care nimeni nu se mai poate opune acestui val al deconspirărilor. Toate bisericile istorice prin reprezentanţii lor oficiali ai aprobat decizia deconspirării. Nunaţe s-ar putea totuşi descifra. Catolicii şi greo-catolicii. Cel puţin cît îi priveşte pe greco-catolici probabilitatea de se găsi pe lista informatorilor este mai mică întrucît Biserica lor a fost pur şi simplu desfiinţată în beneficiul Bisericii ortodoxe.

A existat iarăşi în toate declaraţiile o anumită notă defensivă. Cu toţii au admis că s-ar putea găsi în rîndurile lor colaboratori, dar au respins categoric generalizările şi mai ales au respins afirmaţiile ministrului Culturii Adrian Iorgulescu care spunea că preoţii vor fi destăinuit lucrurile auzite la spovedanie.

Din această încercare s-ar putea însă bănui că cel mai rău vor ieşi ortodocşii măcar pentru faptul că majoritatea populaţiei din România este ortodoxă, aşadar Securitatea avea nevoie de informatori mai numeroşi în aceste medii şi inclusiv în mediile diasporei româneşti. Este greu de crezut că Securitatea îi lăsa pe preoţii ortodocşi să plece la diferite parohii în străinătate fără a le pretinde o colaborare. De altfel comunităţile de români din Occident se mefiau de fiecare nou preot sosit din ţară. Chiar recent, adică după 1990, undeva în Germania cineva relata că locuinţa în care erau cazaţi pictorii de biserică sosiţi din România era înţesată de microfoane ceea ce înseamnă că Securitatea avusese grijă de aceste locuri frecventate de români, iar SRI preluase întocmai misiunile Securităţii. Preoţii şi ierarhii ortodocşi din occident care veneau din România cu greu ar fi putut scăpa de aceste colaborări.

Se mai poate remarca că deconspirarea preoţilor conţine un aspect de care bisericile, dar mai ales Biserica Catolică şi cea Ortodoxă se tem. Şi nu este vorba de deconspirarea ca atare: dreptul canonic este complet ignorat de societate care cere să se aplice preoţilor aceeaşi măsură ca şi celorlaţi, fapt care echivalează cu un nou transfer de autoritate dinspre Biserică către societatea laică.