1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Domul din Köln riscă să dispară din circuitul UNESCO

Ana-Maria Tighineanu14 decembrie 2004

Turismul în Köln ar putea avea de suferit – Domul din Köln se află pe lista neagră a patrimoniului cultural universal UNESCO, a monumentelor protejate de către Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.

https://p.dw.com/p/B2tN
Noii zgârie-nori din Köln maschează simbolul metropolei renane
Noii zgârie-nori din Köln maschează simbolul metropolei renaneImagine: AP

Organizaţia UNESCO ameninţă administraţia oraşului Köln cu tăierea monumentului de pe lista patrimoniului mondial, dacă şantierul de pe celălalt mal al Rinului nu încetează imediat. Acolo este proiectat un cartier de construcţii ultra moderne, printre care se vor înălţa şi câţiva zgârie-nori. Aceştia se situează, ce-i drept, la câteva sute de metri distanţă de Dom, dar UNESCO se teme că vor afecta totuşi priveliştea unică asupra domului. În ciuda discuţiilor aprinse, nu s-a luat încă o hotărâre, UNESCO urmând să decidă statutul Domului pe viitor abia în iulie 2005. Iar atunci totul va depinde de abilitatea germanilor de a face compromisuri. Până atunci, ei vor sonda toate posibilităţile de soluţionare a acestei dileme.

Independent de această problemă, restaurarea Domului din Köln este considerată exemplară în toată lumea.

Pe şantierul din faţa domului domneşte agitaţia, căci munca s-a sistat tocmai în locul nevralgic. La mare înălţime deasupra oraşului meşterii constructori înlătură ultima mare ”rană” a Domului din cel de-al doilea război mondial: O bombă atinsese faţada de Vest a clădirii provocând un crater considerabil, care fusese umplut provizoriu cu 30.000 de cărămizi. Acestea se înlocuiesc acum cu replici ale pietrelor originale. Astăzi s-a constatat lipsa unei pietre importante iar constructorul restaurator Uwe Schäfer trebuie să ia rapid o decizie: ”Dacă stăm să aşteptăm piatra, sistăm lucrările. De aceea am hotărât să pornim din celălalt capăt către locul acesta. Până ajungem la locul pietrei care lipseşte, pietrarul va fi terminat deja replica.”

Sugestia i-a convins pe meşteri care coboară deja pe schele căci se apropie ora prânzului.

Locuitorii oraşului sunt, desigur, foarte mândri de silueta semeaţă a Domului care marchează în mod inconfundabil imaginea oraşului. Iar faptul că tocmai acest monument se află acum pe lista neagră putând să-şi piardă statutul de patrimoniu mondial, îi irită nespus.

Şefa lui Uwe Schaefer, arhitecta restauratoare Barbara Schock-Werner, crede că pierderea unui asemenea titlu ar putea avea consecinţe grave: ”Aspectul economic este legat de faptul că turiştii asiatici, iar aceştia sunt turiştii viitorului, călătoresc mereu cu lista monumentelor în mână. Adică ei călătoresc de la un monument la altul, ferm convinşi, că acolo vor da precis peste ceva deosebit. Iar dacă domul este tăiat de pe listă, va avea de suferit întregul oraş.”

Deocamdată însă 20.000 de turişti roiesc zilnic la picioarele domului, cel mai renumit şi căutat monument arhitectural german. Uwe Schäfer simte acest lucru pe pielea lui, când se strecoară prin mulţime, în drum spre casă. În momentele de supărare, priveşte însă îmbulzeala ca pe o confirmare şi justificare a alegerii profesiei sale: ”Am cel mai grozav job din lume şi nimeni nu mi-ar putea oferi vreodată ceva mai bun. Aveam 17 ani când am restaurat, pe atunci ca ucenic, cafeneaua Reichert de vis-à-vis de catedrală. Ţin minte ca mă uitam atunci la Dom, şi-mi ziceam – acolo aş vrea să ajung într-o bună zi. Nu ca şef, desigur, ci pur şi simplu să lucrez.”

La momentul actual se restaurează şi rozeta, un element ornamental filigranat, înalt de 90 de cm şi cântărind aproape 70 kg. Trebuie să ţină piept intemperiilor cel puţin două-trei sute de ani de aici înainte. Şi deşi nici un muritor de rând nu va putea vedea vreodată acest element care va fi aşezat la 100 de metri înălţime, trebuie, totuşi, să corespundă până şi cel mai mic detaliu.

”Domul este perfect din cap până-n picioare, de când a fost construit cu cei 157 de metri ai săi", povesteşte Schäfer. "Credeţi că meşterii nu mă întreabă mereu: ‚Piesa aceasta va sta la o înălţime de 100 de metri. Chiar trebuie să fie perfect şi cel mai mic detaliu?’ Da, le răspund, trebuie să lucrăm perfect.”