1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Doar o picătură pe o plită încinsă

Pentru a şaptea oară, în decurusul a doar nouă luni, secretarul american de stat Condoleezza Rice se află în Orientul Apropiat.

default

Condoleezza Rice în Orientul Apropiat

Sunt suficiente cele două zile de convorbiri cu liderii israelieni şi palestinieni pentru a reimpulsiona procesul de pace?

Cea de-a şaptea tentativă a Condolezzei Rice de a netezi calea păcii în Orientul Apropiat astfel încît un acord să poată fi încheiat pînă la finele acestui poate trece drept o „Mission Impossible”: cele două părţi se situează în continuare pe poziţii ireconciliabile, palestinienii suferă de pe urma luptei pentru putere între Gaza şi Cisiordania iar Israelul traversează din nou o criză politică internă. Aşa încît mai nimeni nu poate crede că în lunile viitoare va fi aflată o cale de ieşire din acest impas.

În noiembrie trecut, la conferinţa de la Annapolis a fost stabilit un obiectiv cît se poate de clar: un acord care să reglementeze pacea între israelieni şi palestinieni. Dar deja pe-atunci, temerile că ţelul nu va putea fi atins atîrnau mai greu în balanţă decît speranţele într-o reuşită. Nouă luni mai tîrziu, realitatea pare a fi dat cîştig de cauză scepticilor. Aceasta deşi atît premierul Ehud Olmert cît şi preşedintele Mahmoud Abbas s-au întîlnit de mai multe ori fără ca dialogul purtat să se fi soldat cu rezultate concrete. Dimpotrivă, pînă şi cele mai importante chestiuni - cum ar fi statutul Jerusalimului sau reîntoarcerea refugiaţilor palestinieni, au rămas pe mai departe în suspensie, fiind cel mai adesea scoase din discuţie.

Circumstanţe atenuante există: premierul Ehud Olmert, aflat deja în dificultate în planul politic intern, nu ar fi putut face nici o concesie fără a-şi fi agravat dizgraţia în care intrase. Preşedintele Mahmoud Abbas nu putea să-i convingă pe palestinieni de avantajele procesului de pace recurgînd la jumătăţi de măsură. Prin urmare, nici eliberarea a 200 de palestinieni în momentul vizitei Condoleezzei Rice nu a putut ameliora starea de spirit cîtă vreme peste 10.000 de palestinieni între care şi femei şi copii se află încă în detenţie în Israel. Aşa încît gestul de bunăvoinţă echivalează de fapt cu o picătură de apă pe o plită încinsă, avantajînd mai degrabă demersurile Condoleezzei Rice şi mai puţin cauza palestinienilor. Dovada o furnizează şi nerespectarea promisiunii demult făcute, de renunţare la construirea de noi aşezări în ţinuturile ocupate. Organizaţia israeliană „Pace acum” menţionează că peste 2 600 de case noi s-ar afla în construcţie în aşezările din Cisiordania, că activităţile de construcţie s-ar fi dublat iar licitaţiile pentru noi contracte de construcţie ar fi sporit de şase ori în intervalul unui singur an. Activităţile de construcţie se desfăşoară preponderent la est de aşa numitul zid de securitate din care motiv, aceeaşi organizaţie israeliană ajunge la concluzia că vechea linie de demarcaţie este translată mereu în aşa fel încît la un moment dat aşa numita linie verde să dispară şi să poată fi trasată o nouă frontieră a preconizatului stat palestinian.

Acest „cîndva” ar fi situat, potrivit viziunii lui Ehud Olmert, cam peste zece ani. Şi înainte de acest termen este greu de crezut că o reglementare definitivă a păcii va putea fi convenită. Dar într-o privinţă a fost deja atins un punct de vedere comun: acela că acordurile parţiale ies din discuţie. Scopul rămîne o reglementare completă a păcii dar atingerea lui pare a aparţine tot mai mult unui viitor îndepărtat.