Doar noi negocieri ar putea opri programul nuclear al Teheranului

Kofi Annan este recunoscut drept un diplomat desăvârşit, care nu-şi exteriorizează niciodată sentimentele, nici chiar în situaţiile dificile şi tensionate, cum ar fi cea a conflictului nuclear iranian. În urma recentelui său dialog purtat la Teheran, Annan a conchis impasibil: „Trebuie să avem răbdare”. Dar răbdarea americanilor s-a epuizat demult, şi nici resursele europenilor nu par a fi nelimitate. La prima vedere, vizita secretarului general ONU în Iran n-a adus nimic nou. Republica Islamică, întruchipată în persoana liderului Ahmadinejad, repetă necontenit aceleaşi fraze:
„Exploatarea paşnică a energiei nucleare este un drept incontestabil al poporului iranian, care s-a decis în favoarea acestei căi în baza drepturilor sale legale internaţionale”.

De aceea, poporul iranian insistă asupra continuării negocierilor, după cum a precizat ieri Kofi Annan:
„În contextul programului nuclear, preşedintele Ahmadinejad a repetat că Iranul doreşte continuarea negocierilor pentru a găsi pe această cale o soluţie pentru starea de criză. El a subliniat însă, de asemenea, în repetate rânduri, că nu va accepta în nici un caz stoparea programului nuclear, înaintea altor negocieri”.

Să se fi manifestat în această frază o uşoare schimbare de atitudine a Teheranului, în sensul în care ar lua în considerare, în contextul unor noi negocieri, stoparea, fie ea temporară, a programului său nuclear? Acest amănunt pare semnificativ, chiar dacă nu poate fi vorba de un real succes al negocierilor de până acum. Suspendarea programului nuclear fusese, până în prezent, consecvent respinsă categoric de către Ahmadinejad. Acum însă, el pare dispus să fie mai flexibil, la fel ca şi europenii, de altfel, cărora coordonatorul diplomaţiei comunitare, Javier Solana, le-a cerut să continue negocierile cu Teheranul.

Nimeni nu poate spune în momentul actual, ce anume a determinat schimbarea de atitudine a preşedintelui iranian. Probabil conştiinţa faptului că deţine o poziţie foarte puternică, datorită căreia îşi poate permite să negocieze în avantajul său, poziţie bazată pe sprijinul ţărilor vecine din Orientul Apropiat şi Mijlociu. Conform unui sondaj de opinie efectuat de institutul demoscopic egiptean Ibn-Khaldun, în rândul a 1700 de cetăţeni egipteni, Ahmadinejad se situează pe poziţia a doua în topul celor mai apreciaţi oameni politici, fiind depăşit doar de şeful organizaţiei teroriste Hezbolah, Hassan Nasrallah. Un rezultat uimitor, având în vedere faptul că amândoi sunt şiiţi, în vreme ce majoritatea musulmanilor, şi a egiptenilor, sunt suniţi.