Disensiunile intermaghiare şi nădăjduiţii muguri ai democraţiei în lumea arabă

”Ungurii din Transilvania sunt scindaţi în chestiunea reprezentării lor optime”, titrează azi Frankfurter Allgemeine Zeitung, într-un amplu articol apărut în paginea de opinie sub semnătura lui Reinhard Olt. După o lungă incursiune în istoria prezenţei maghiare în Ardeal, articolul abordează disensiunile dintre UDMR-ul condus de Marko Bela şi grupările reunite în alianţa civică în frunte cu Szasz Jeno şi Tokes Laszlo, care au fondat la Cluj Consiliul Naţional Maghiar Transilvan. Această din urmă formaţiune, ”sprijinită de fostul premier al Ungariei, Orban, susţine crearea unei regiuni autonome pentru maghiari pe modelul Tirolului de sud”. Insemnările din ziarul conservator din Frankfurt menţionează de asemenea conflictul politic dintre cele două grupări maghiare, între care UDMR-ul pledează în favoarea colaborării cu partidul guvernamental, colaborare ferm condamnată de Consiliul Naţional Maghiar. La rândul lor autorităţile de la Bucureşti au atacat virulent propunerile din afara UDMR-ului, ”premierul Adrian Năstase cerînd chiar procuraturii să investigheze activităţile Consiliului Naţional Maghiar”. Ziarul german critică deschis ceea ce Frankfurter Allgemeine Zeitung afirmă a fi ”mijloacele birocratice prin care autorităţile electorale româneşti au împiedicat participarea la alegerile de duminică a Alianţei Civice a maghiarilor”. Ziarul descrie pe larg manevrele prin care oficialităţile de la Bucureşti, sprijinite de gruparea lui Marko Bella, au barat calea spre urne a maghiarilor nemulţumiţi de UDMR şi de cooperarea ei cu PSD-ul lui Adrian Năstase.

Acestea fiind spuse, e util să consemnăm că tema de căpătîi a editorialelor occidentale de miercuri vizează Irakul şi Comunitatea Internaţională după unanim adoptata rezoluţie votată marţi în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite.

Alţi analişti europeni scot în evidenţă (într-un soi de premieră mondială, în vestul continentului) necesitatea ca stânga israeliană să se transforme într-un pilon al premierului conservator Ariel Sharon, după ce şeful executivului de la Ierusalim şi-a riscat şi şi-a pierdut majoritatea parlamentară, din pricina defecţiunii dreptei dure din coaliţia guvernamentală mâniate de proiectul său de evacuare a fîşiei Gaza şi a 4 aşezări israeliene din nordul ţinuturilor de pe malul apusean al Iordanului. Die Welt din Berlin îl citează pe eşuatul arhitect al acordurilor de la Oslo, Yossi Beilin, care argumentează în favoarea trecerii stângii, cu arme şi bagaje, în tabăra mult diminuată de absenţa dreptei a unui Sharon, care ”s-ar putea transforma într-un Charles de Gaulle al Israelului”. In răstimp Frankfurter Allgemeine Zeitung îşi exprimă de asemenea convingerea că lui Sharon i-ar sta bine în aceiaşi barcă guvernamentală cu stânga laburistă, cerînd reeditatarea unei mari coaliţii între Likud şi socialiştii israelieni.

In ce priveşte celalălt focar de conflict din regiune, de la stânga la dreapta comentatorii europeni salută la unison rezoluţia Consiliului de Securitate ONU, atrăgînd însă atenţia că drumul spre stabilizarea Irakului va continua, în ciuda hotărârii de ieri, să fie extrem de lung şi de anevoios. La stânga, The Guardian din Londra crede că rezoluţia ar putea amplifica sensibil credibilitatea de care se bucură Washingtonul, deşi ziarul subliniază că ”dacă ar exista un cimitir al Naţiunilor Unite, acesta ar fi plin de rezoluţii irakiene, toate născute moarte”. ”Cursa cu obstacole din Irak abia începe”, avertizează şi El Pais de la Madrid, care semnalează că ”americanii şi-au păstrat totuşi libertatea de acţiune pe plan militar”.

De Volkskrant din Haga regretă că rolul Naţiunilor Unite, deşi teoretic consolidat în urma rezoluţiei ”rămâne, practic, unul modest devreme ce organizaţia mondială nu va avea nici un cuvânt de spus în domeniul securităţii”, şi se va limita de bunăseamă la coordonarea ajutoarelor internaţionale.

Dar Salzburger Nachrichten din Austria salută ”reducerea şanselor teroriştilor”, care fireşte, vor continua totuşi să încerce să-şi amîne lichidarea pe care o va implica stabilizarea Irakului, declanşînd noi şi noi atentate. ”Bush”, schrie ziarul, ”şi-ar putea aminti în context de modelul său, Winston Churchill, potrivit căruia singurul lucru mai rău decât să dispui de aliaţi e să n-ai nici unul".

”Speranţa triumfă”, titrează Die Welt, care, ca şi Sueddeutsche Zeitung din Muenchen analizează iniţiativa americană de democratizare a lumii arabe. In context ziarul berlinez evocă istoricul document final de la Helsinki, atribuind iniţiativei americane pentru Orientul Mijlociu Extins o partitură şi-o importanţă similară pentru universul arab şi islamic celei jucate după 1975 de predecesoarea OSCE în eforturile democratizării Europei răsăritene comunizate de sovietici. ”In conjuncţie cu rezoluţia ONU asupra Irakului”, adoptarea de către europeni la summitul G-8 fie şi a unei strategii americane edulcorate de democratizare a lumii arabe ”documenterază”, potrivit ziarului Die Welt, ”un triumf al ambiţiilor neoconservatoare ale Washingtonului”. Fiindcă ”neoconservatorii au reuşit să învingă şcoala de gîndire a prgamaticilor” faimoasei ”Realpolitik”, demonstrînd că ”stabilitatea nu e în sine suficientă” şi că nu ajunge să sprijini un dictator colaboraţionist. ”Urmează ca atare să fie investiţi 200 de miliarde de dolari, dar nu atât în infiltrarea lumii arabe, cât în promovarea delicaţilor muguri ai democraţiei, alcătuiţi (între altele) din iniţiative particulare, şcoli pentru fete, schimburi academice şi predicatori moderaţi”.