Discurs inodor şi incolor al noului lider al SPD

In cursul unui congres extraordinar al SPD, premierul landului Renania Palatinat a fost votat de 95 la sută dintre delegaţi. Potrivit noului şef al partidului, al treilea încercat într-un răstimp scurt de social-democraţi din era Schroeder încoace, pînă la următoarele alegeri SPD ar urma să redevină principala forţă politică din Germania. Dar pînă atunci mai va! In acest scop, omul de la vîrful tovarăşilor va trebui să devină ceva mai convingător decît a fost în cursul acestui congres extraordinar.

Se cere spus din capul locului, că Beck n-a reuşit încă să atingă inimile colegilor săi social-democraţi. E adevărat că a fost votat de 95 la sută dintre delegaţi, ceea ce, incontestabil, e un rezultat bun. Dar delegaţii n-au avut de fapt de ales. Kurt Beck rămăssese unicul purtător de speranţe social-democrat, după ce şi-a dat demisia Matthias Platzek, cel ce, la rîndul său, îl înlocuise pe Franz Muentefering, care preluase ştafeta de la Gerhard Schroeder. „Bine că există unul care să preia această misiune”, se vor fi gîndit delegaţii la congres, alegîndu-l cuminte pe noul lor preşedinte. In fond nu vrea nimeni ca haosul din SPD, o formaţiune oricum rău şifonată, să se prelungească la nesfîrşit. Ceea ce nu înseamnă că Beck i-ar fi convins.

Liderul din Mainz e personalitate dintr-o bucată, conştient de puterea sa, şi poate şi un politician destul de şiret, care a reuşit să repurteze mult succes acasă la el, în Renania Palatinat. Dar sunt toate acestea calităţi suficiente spre a conduce un partid cu o tradiţie atît de bogată? Pentru a-i uni pe social-democraţii din vest şi est, din sud şi nord, pe cei de stînga, precum şi pe cei de dreapta?

Discursul pe care Beck l-a rostit la congresul extraordinar de duminică a fost unul solid. Dar atît şi nimic mai mult. In schimb i-a lipsit orice urmă de pasiune, orice scînteie, de la care să se-aprindă un foc. Beck a recurs în schimb la retorica social-democrată, împărţind alintături şi mîngîieri. A vorbit mult despre echitate socială, despre solidaritate şi rădăcinile sufletului social-democrat. Din păcate noul lider al partidului a omis să dezvolte vreo temă, ori să se angajeze în vreun fel. Beck n-a explicat unde anume sunt limitele partidului, ce nu va putea accepta în nici un caz formaţiunea sa, şi nici n-a lansat o viziune de viitor, menită să elucideze cum se va articula politica social-democrată în cursul acestui veac. Mai mult de o notă mediocră de 6 nu i se va putea da pentru această alocuţiune, chiar dacă social-democraţii, care ţin morţiş să se încurajeze reciproc şi ştiu că vor avea nevoie de timp pentru a se acomoda cu noul lor şef nu o vor admite explicit.

In ce-l priveşte, Kurt Beck va trebui să-şi asume pe viitor poziţii mai clare şi mai concrete dacă nu vrea să reprezinte doar o soluţie de avarie şi doreşte să-şi conducă formaţiunea pe timp ceva mai îndelungat decît predecesorii săi. In special dacă vrea să ajungă să se confrunte la viitoarele alegeri cu Angela Merkel, pentru funcţia de cancelar, noul preşedinte al SPD n-are încotro. Beck va trebui să înghită o porţie bună de pasiune.