Discuţii româno-austriece pe tema infractorilor proveniţi din România

Ministerul Justiţiei de la Bucureşti şi-a exprimat acordul pentru oferta austriacă privind construirea în România a unei închisori pentru cetăţenii români care comit infracţiuni pe teritoriul austriac. Partea română se declară de acord cu punctul de vedere austriac cu atît mai mult cu cît există aici o preocupare pentru construcţia de noi închisori şi pentru modernizarea celor existente. Nu o dată condiţiile foarte grele din închisorile româneşti au fost în atenţia organizaţiilor pentru drepturile omului, dar şi a autorităţilor comunitare. De altfel Ministerul de Justiţie a iniţiat cu doi ani în urmă o lege a amnistierii pentru pedepsele uşoare, argumentînd că închisorile sînt supra-aglomerate, iar în Codul Penal a fost introdusă pedeapsa cu munca în folosul comunităţii, invocîndu-se, printre altele, acelaşi motiv. La prima vedere cel puţin, românii nu pot decît să fie încîntaţi de o astfel de ofertă. Totuşi, Ministerul de Justiţie din România a făcut precizarea că nu ar putea fi de acord cu transferul în România al celor care au comis infracţiuni în Austria decît în cadrul strict al acordurilor internaţionale la care cele două ţări sînt parte. Potrivit presei austriece ministrul de Justiţie Dieter Bohmdorfer ar fi propus transferul tuturor arestaţilor de cetăţenie română, chiar înaintea unei condamnări definitive, ceea ce partea română nu acceptă. Austriecii au argumentat că în fiecare an cheltuiesc cu cercetarea penală a suspecţilor români 1.400.000 de euro. Aşadar austriecii ar dori ca România să preia nu doar cheltuielile legate de încarcerarea celor condamnaţi, dar şi o parte din cele privind procedurile judiciare prealabile. În orice caz, dacă deţinuţii români ar fi transferaţi în ţara lor de origine s-ar face în Austria economii însemnate întrucît, potrivit declaraţiilor ministrului Dieter Bohmdorf, această ţară cheltuieşte 13,5 milioane de euro anual cu deţinuţii români, în timp ce construirea unei închisori în România ar costa numai 5 milioane de euro. De aici reiese că dacă pe termen scurt statul român primeşte un cadou binevenit, pe termen lung şi-ar asuma, totuşi, cea mai mare parte a cheltuielilor. Ministerul de Justiţie din România a admis că a discutat cu oficialităţile austriece pe această temă, dar a precizat că nu a primit nici o solicitare oficială. Românii resimt însă aceste propuneri şi ca pe o discretă ameninţare întrucît reprezintă o repunere pe tapet a situaţiei imigraţiei ilegale, creind o atmosferă negativă în jurul României. Deocamdată ne aflăm, se pare pe terenul unor declaraţii strict politice, singurul motiv de îngrijorare reală pentru partea română ar fi ca şi alte ţări să se inspire din propunerea austriacă. Franţa şi Spania de pildă au fost ţinte predilecte pentru imigraţia ilegală a românilor şi pentru infracţiunile de diferite feluri. Astăzi de exemplu a fost difuzată ştirea potrivit căreia un cunoscut hoţ de maşini, condamnat în România, dar care a fugit din ţară fără să facă închisoare, a fost grav rănit în Spania în timpul unor schimburi de focuri cu poliţia locală. Întîmplările acestea violente impresionează de regulă mai mult decît statisticile şi pot inspira soluţii politice mai radicale.