Diplomaţia economică a Rusiei

În economie, statisticile spun mult. Doar în 2006 afacerile comerciale germano-ruse au sporit cu 30%. Explicaţia acestui avînt o deţine consulul general al Rusiei, Fjodor Korokordin: „Ţinem foarte mult la ceea ce ministerul nostru numeşte diplomaţia economică. Nu pot fi trecute cu vederea avîntul economiei ruseşti, evoluţia pozitivă a Federaţiei, ceea ce favorizează şi condiţiile cadru ale cooperării”.

Între Kaliningrad şi Vladivostok 4600 de firme germane mari şi mici au făcut investiţii de la concernul Metro la firma de materiale de contrucţii Knauf sau la grupul de presă WAZ fără a omite desigur, băncile.

Miracolul nu este nici el datorat hazardului crede consulul rus: „Condiţiile avantajoase de investiţii există practic în toate domeniile. Recent a fost inaugurată fabrica de automobile Kaluga, la 300 de kilometri depărtare de Moscova, acolo concernul VW va produce mărcile Octavia şi Passat, ceea ce relevă multitudinea de posibilităţi oferite oamenilor de afaceri.”

Ceea ce însă consulul nu a spus este că nu totdeauna relaţiile comerciale germano-ruse merg ca pe roate. Investitorii se plîng de stricta reglementare de către stat a pieţii, de birocraţie, de statutul etatist al băncilor. Şi chiar dacă termeni ca management sau prestaţiile de servicii fac parte din vocabularul economic curent al ruşilor, nu înseamnă că producătorii mijlocii pot obţine cu uşurinţă credite pe termen lung sau că Banca Centrală de Stat s-ar abţine de la fixarea dobînzilor şi supravegherea afacerilor.

Există însă un sector care pare scutit de probleme: cel energetic. Germania primeşte din Rusia o treime din volumul total de gaze naturale, Rusia fiind ţara cu cele mai mari zăcăminte de acest fel din lume. Dacă la Berlin se vorbeşte despre primejdia unei dependenţe a republicii federale de gigantul rus în materie de zăcăminte naturale, consulul Korokordin vede altfel lucrurile: „Voi da un răspuns scurt. Rusia este la fel de dependentă de Germania pe cît este Germania de Rusia. Este o dependenţă reciprocă şi nu unilaterală susceptibilă de a fi folosită ca instrument al presiunii politice.”

Berlinul însă rămîne prudent. Pentru a-şi asigura furnizarea de energie, concernul german E.ON Ruhrgas şi BASF au decis împreună cu Gazprom construirea pînă în 2010 a conductei Mării Baltice. Pornind de la Wyborg, lîngă Sankt-Petersburg pipe line-ul va transporta pînă la Greifswald 27 de miliarde de metri cubi de gaz anual.

Dezechilibrul în relaţiile economice bilaterale se manifestă la nivelul investiţiilor: în 2006 Germania a investit 10 miliarde de dolari americani în Rusia, aceasta doar un miliard în Germania. Cine sunt investitorii ruşi? Tot consulul răspunde : „Sunt firme mici, două trei persoane, care deşi sunt cetăţeni ruşi s-au stabilit în Germania şi fac comerţ cu produse tehnice, instalaţii, maşini- unelte, ceea ce este explicabil fiindcă economia rusă duduie, tehnica şi aparaturile sunt învechite iar Rusia este foarte interesată să obţină utilaje moderne, know-how, fabricatele şi mărcile germane bucurîndu-se de un bun renume".