Din periferia Europei

Subiectul Schengen a prilejuit o mobilizare fără precedent a administraţiei şi a presei care îi este favorabilă. Chiar dacă nici un înalt oficial nu a prezentat limpede care sunt avantajele admiterii în Spaţiul Schengen, în jurul subiectului s-a creat o mare emoţie. Mesajul transmis insistent de oficialităţi este că România s-ar găsi în faţa unui prag de importanţă vitală, al cărui nume este „Schengen".

Surprinzător este că nici un obiectiv de politică internă nu a prilejuit o mobilizare similară. Dacă politica românească ar cataliza toate energiile sale pentru a atinge câteva mari obiective interne, atunci subiectul Schengen ar părea nu lipsit de importanţă, dar, în orice caz, de ordin secundar. Există aici o supralicitare artificială, care pune în evidenţă că România nu reuşeşte să se gândească pe sine ca realitate autonomă, ci numai ca periferie a Europei. Tot ce este mai important şi mai dezirabil pare să fie plasat în afara României şi nu în interiorul ei şi, de aceea, „bariera Schengen” este percepută cu atâta patetism.

Surprinzător este că dreapta politică românească, susţinută de câteva însemnate voci intelectuale, a eşuat în tentativa, schiţată cândva, de a reda societăţii româneşti sentimentul demnităţii proprii şi voinţa de a-şi cultiva cu prioritate „grădina" proprie, abandonându-se în valul general al pulsiunii migraţioniste. Mai mult, se pare că actuala administraţie de dreapta a încurajat şi încurajează copios migraţia forţei de muncă în ciuda tuturor contra-recomandărilor.

Este greu de afirmat că ar exista o strategie organizată, dar este cert că preşedintele Traian Băsescu a întărit mesajele pro-emigraţie, inclusiv în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale. De asemenea, grija pe care Ministerul de Externe şi PDL o acordă românilor stabiliţi în Italia sau Spania arată că, cel puţin instinctiv, guvernul acţionează ca agent stimulator al unei emigraţii masive. Deschiderea de noi consulate, mesageri oficiali şi neoficiali, iar recent proiectul votului prin corespondenţă lansat de PDL au transmis, implicit, mesajul asigurator că românii din străinătate sau cei care ar dori să-i urmeze nu au motive de îngrijorare.

Este adevărat că emigraţia forţei de muncă a adus în ultimii ani beneficii importante, dar se uită că toate rapoartele oficiale, inclusiv acela girat de preşedintele Traian Băsescu, avertizează asupra costurilor sociale şi economice pe termen lung. Strategia statului român, aşa cum reiese ea din fapte şi nu din declaraţii şi rapoarte asumate formal, pare, în schimb, să fie axată pe obţinerea unor beneficii imediate.

Or, aderarea la Spaţiul Schengen, va favoriza şederea neîngrădită în statele occidentale ale UE. Nici Olanda, nici Franţa sau Germania nu vor mai avea o evidenţă a cetăţenilor români aflaţi pe teritoriul lor, ceea ce va face ca restricţiile pe piaţa muncii să fie mai greu de susţinut. Ministrul de Externe Teodor Baconschi spunea, de altfel, anul trecut, că România nici nu are altă solicitare faţă de Germania decât să elimine aceste restricţii. Dar e vorba, de fapt, de o solicitare generalizată adresată tuturor ţărilor Uniunii Europene.

Autor:Horaţiu Pepine
Redactor: Rodica Binder