1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Din "micul Titulescu" în "micul Ceauşescu"

Comisia de Etică a Ministerului Educaţiei ba e susceptibilă să judece plagiatul unui ministru, cazul Mang, ba nu e. Mai nou, după ce-a fost schimbată din temelii, a redevenit capabilă. Dixit Ponta. Orwell, unde eşti.

Verdict de plagiat pentru Victor Ponta

Verdict de plagiat pentru Victor Ponta

Universitatea Bucureşti a salvat onoarea comunităţii ştiinţifice româneşti. În răspăr faţă de decizia castratei Comisii de Etică a Ministerului Educaţiei, cea schimbată pe ici pe colo, prin punctele esenţiale, după chipul şi asemănarea USL, întru salvarea „Pontafaceristului” de verdictul de plagiat, universitarii bucureşteni şi-au demonstrat ceea ce premierul n-are: onestitatea.

În plus, membrii Comisiei de Etică ai Universităţii nu s-au lăsat intimidaţi de cel pe care puşcăriaşul Adrian Năstase, mentorul, profesorul şi îndrumătorul plagiatorului, a avut proasta inspiraţie de a-l numi cândva „micul Titulescu”.

Fostul ministru de externe al României şi preşedintele Ligii Naţiunilor în prima jumătate a secolului XX se răsuceşte de bună seamă în mormânt. Numele excelentului diplomat român, omul care a denunţat în repetate rânduri fascismul, inclusiv cel românesc, sporind mult prestigiul României, ar fi meritat realmente un destin postum mai bun.

Dat fiind că, între multe altele, pare a fi mai ambiţios ştiinţific şi mai flămând de titluri academice, decât cea mai faimoasă analfabetă din istorie, numita Elena Ceauşescu, Victor Ponta ar putea trece drept fiul spiritual al academicienei de renume mondial.

După isprăvile diplomatice ale premierului în exerciţiu, omul care, în doar câteva săptămâni, a reuşit să izoleze România aproape la fel de etanş precum cele două decenii şi jumătate ale epocii de aur, ar merita oricum alte apelative decât porecla hoaţă, propusă de Năstase.

Luându-se în considerare şi problemele lui aparente de înţelegere a mecanismelor democraţiei, „micul Ceauşescu”, de pildă, ar fi un cognomen care i s-ar potrivi la fel de bine precum „my name is Copy. Copy Paste”, avansat cu trimitere la Bond, James Bond, de britanicii de la The Economist.

Problema lui Ponta nu e însă că are, ca premier, în subordine un minister al educaţiei aducând leit a minister al adevărului imaginat de Orwell în „1984”. Aşa l-a vrut chiar el, întrucât sub el s-a girat realcătuirea şi redirecţionarea peste noapte a Comisiei de Etică a ministerului, din care a rezultat un for în stare, fără să-i facă să roşească pe membrii săi, să confunde adevărul cu minciuna, nedreptatea cu dreptatea şi imoralitatea cu facerea de bine.

Că această comisie de la educaţie s-a dat de trei ori peste cap şi, cât ai zice peşte, l-a prefăcut miraculos pe Victor Ponta din plagiator în doctor cu onor va alimenta cu siguranţă băşcălia internauţilor, a Europei şi a lumii. Întrucât Ponta pare hotărât să nu-şi respecte promisiunea de a demisiona dacă va fi prins că a plagiat se va deteriora, în continuare, prestigiul şifonat al unei ţări conduse, iată, de un premier certat cu normele elementare ale probităţii.

Dar degradarea imaginii românilor, a doctoratelor şi oamenilor de ştiinţă ai României nu pare să-l intereseze pe premier decât dacă o poate manipula astfel încât să fie în stare s-o pună, ca şi toate celelalte rele, în cârca celui pe care-l duşmăneşte cel mai crunt.

Problema lui continuă să fie Băsescu şi referendumul demiterii. Motiv pentru care simpatizanţii şi postacii săi scuipă în continuare foc şi pară spre a-l discredita pe preşedintele suspendat. Ca şi cum păcatele şi defectele reale sau imaginare ale lui Băsescu l-ar putea spăla de plagiat şi atentat la stat pe primul său ministru.

Se pune întrebarea, cât oare va mai suporta propriul său partid să aibă la cârmă un plagiator?

În replică la această întrebare se impune pesimismul. Fiindcă pe mulţi alegători plagiatul pare să nu-i intereseze, iar de la Ion Iliescu încoace partidul-stat, „receptacul ceauşisto-securist”, după cum nota deunăzi un comentator german, n-a scăpat nici o ocazie de a rata orice ocazie de a se reforma.

Probabil este, vai, ca formaţiunea premierului să reziste mult şi bine fără ca micul Ceauşescu să-şi respecte angajamentele şi să demisioneze în conformitate cu valorile democraţiei, cu valorile europene.

Rămâne o singură nădejde. Ca electoratul să-i demonstreze la urne, că există totuşi şi-o altă Românie. Una democratică, europeană.