1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Economie

Din lac în puţ: gaz rusesc sau iranian?

Iranul, mare exportator de ţiţei, încearcă să pătrundă pe piaţa europeană şi prin intermediul exportului de gaze.

default

Harta Mării Caspice

La 23 decembrie, oficialii iranieni şi ruşi şi-au propus să înfiinţeze la Moscova un cartel al gazului, pe modelul OPEC, din care fac parte ţările cu mari rezerve de petrol.

Dar litigiul iscat de ambiţiile nucleare ale Iranului ridică obstacole în calea încercărilor Teheranului de a vinde gaze pe bătrânul continent.

Pe moment, europenii care folosesc gazul metan sunt de regulă, fără s-o ştie, clienţii Rusiei. Chiar dacă ruşii sunt în genere furnizori de încredere, unilateralitatea dependenţei europene de gazul rusesc nu e tocmai liniştitoare. Rainer Wiek, de la serviciul german de informaţii energetice a subliniat în context că „iritările repetate iscate în acest domeniu în trecut ţin de faptul că Rusia şi-a folosit gazele şi în scopuri politice spre a-şi consolida puterea”.

Europenii vor să reducă această dependenţă şi-ar recurge cu plăcere la oferta iraniană. Teheranul dispune după Rusia de cele mai mari rezerve de gaz din lume. Împreună cu emiratul Quatar are acces la rezervele imense din Golful Persic, dar nu dispune de mari clienţi. Regimul iranian vrea să-şi completeze veniturile provenind din vânzarea de ţiţei.

Pe scurt, toată lumea ar cădea rapid la pace dacă n-ar exista conflictul provocat de ambiţiile nucleare iraniene. Naţiunile Unite au impus sancţiuni împotriva Iranului, iar SUA exercită de ani de zile presiuni masive asupra firmelor care fac afaceri cu Teheranul.

Din acest motiv, marile concerne energetice europene se arată rezervate şi se abţin în genere de la tranzacţii importante cu regimul preşedintelui Ahmadinedjad. Totuşi marile companii precum Shell şi Total par să continue să nutrească un vădit interes pentru gazul iranian şi să vrea să menţină deschis dialogul lor neoficial cu Teheranul.

Prezumtivele discuţii cu iranienii vizează în mare măsură proiectul Nabucco. E vorba de conducta de 3.000 de kilometri, proiectată de 6 concerne energetice europene, care ar urma să transporte gaz din zona Mării Caspice în occident prin Turcia, România şi Bulgaria, ocolind teritoriul rus.

Nu e însă clar, deocamdată, al cui gaz va fi exportat prin această conductă. Că Rusiei nu-i convine să fie ocolită e clar. Şi se pare că presiunile exercitate de Rusia asupra ţărilor de la Marea Caspică încep să-şi dea roadele. În măsura în care Azerbaigianul şi Kazahstanul se retrag, va creşte şi pentru europeni ispita unei înţelegeri cu Iranul. Cu atât mai mult cu cât Teheranul a reuşit să încheie anul acesta un acord cu Turcia privind construcţia unei conducte care i-ar putea aproviziona pe europeni.

Dar problemele pendinte nu se vor rezolva câtă vreme nu se va aplana litigiul privind programul nuclear iranian. In orice caz observatorii vor urmări cu mult interes reuniunea de la Moscova a celor 16 ţări mari exportatoare de gaze, care doresc să-şi înfiinţeze propriul cartel.