1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Din înfrîngeri în înfrîngeri la pacea finală

In complexa noatră lume, pe ce te mai poţi oare baza? Iată că victoriile şi înfrîngerile militare nu mai sunt azi cîtuşi de puţin la fel de clare şi de sigure precum păreau ele odinioară.

"Nasrallah n-a repurtat defel o biruinţă răsunătoare”, titrează azi Neue Zuercher Zeitung, rectificînd, pe marginea unui discurs al liderului Hizbollah, larg răspîndita impresie potrivit căreia gruparea extremistă şiită, susţintă de Iran şi Siria, ar fi obţinut victorie de proporţii în confruntarea cu Israelul.

Cotidianul elveţian evocă titlurile de-o şchioapă apărute din abundenţă în ultima vreme în publicaţii occidentale precum The Economist, ori în cele israeliene. Potrivit concepţiei exprimate de aceste titluri, menţinerea pînă la capăt a tirului de rachete asupra statului evreu ar fi conferit agresiunii provocate de Hizbolah o vădită izbîndă şi ar fi sporit masiv prestigiul şi popularitatea liderului şiit în lumea arabă şi islamică.

Şi în Israel au curs evaluări similare, mulţi israelieni arătîndu-se profund nemulţumiţi de rezultatul celor patru săptămîni de lupte. Şeful guvernului de la Ierusalim Ehud Olmert şi conducerea superioară a armatei se confruntă cu acuzaţii de incompetenţă. Nici unul nici ceilalţi nu şi-ar fi respectat „promisiunea de a distruge gruparea teroristă şiită şi de a elimina ameninţarea reprezentată de tirul de rachete lansat asupra Israelului din sudul Libanului”.

„Or, cuvîntarea televizată a prezumtivului învingător Nasrallah nu indică nici o urmă de triumf în tabăra Hizbolah”, scrie ziarul elveţian, citînd declaraţia, potrivit căreia liderul grupării n-a crezut nici o clipă „că răpirea militarilor israelieni, va declanşa un război de asemenea proporţii”. Dacă ar fi prevăzut reacţia israeliană, el, Nasrallah n-ar fi ordonat în nici un caz operaţiunea de la 12 iulie.

Aceasta se soldase cu uciderea a 8 militari ai statului evreu şi răpirea altor doi şi o amplă ofensivă aeriană şi terestră israeliană.

Dar, ce-a determinat oare această suprinzătoare reconsiderare autocritică, situată la ani lumină distanţă de triumfalismul dominînd discursul Hizbolah şi al oficialităţilor de la Teheran şi Damasc după armistiţiul intrat în vigoare în cea de-a doua săptămînă a lunii august?

Analizînd situaţia, Neue Zuercher Zeitung admite că nu e deocamdată clar în ce măsură liderul Hizbolah crede ce spune. Dar, dac-o face, reiese că Nasrallah „s-a înşelat profund ordonînd provocarea care a iscat riposta israeliană”. Explicaţia afişatei sale smerenii rezidă, conform analistului elveţian, „în lipsa de entuziasm care marchează starea de spirit a unor largi segmente ale populaţiei libaneze în reacţie la agresiunea dezlănţuită de Hizbolah” şi la urmările ei catastrofale pentru sute de mii de cetăţeni ai ţării cedrilor. „Chiar dacă din visteria Hizbolah, alimentată generos de iranieni, se achită cîte 12.000 de dolari în beneficiul libanezilor care şi-au pierdut locuinţele sau casele, pierderile au fost prea mari pentru ca libanezii să treacă uşor peste ele”, e de părere comentatorul elveţian. Or, Nasrallah, opinează analistul din Zuerich, pare să se străduiască „să aplaneze indignarea celor afectaţi nu numai de pagubele materiale grele, ci mai ales de moartea unui număr de aproxiamtiv o mie de libanezi, ucişi din pricina aventurii militare prea lejer asumate de Hizbolah”.

In plus, se poate deduce, potrivit aceluiaşi cotidian, că riposta israeliană, criticată intens ca fiind „disproporţionată”, a avut meritul unui impact disuasiv asupra grupării islamiste şiite. Ca atare, luarea de poziţie a lui Nasrallah ar putea înlătura o parte din presiunile exercitate în prezent asupra premierului israelian din pricina ratării obiectivului militar israelian principal, vizînd distrugerea potenţialului balistic al Hizbolah. Că această ratare, totuşi, s-a produs, este evident. Or, dezamăgirile manifestate în ambele tabere, e de părere observatorul din Zuerich, „ar putea deschide calea înţelegerii în sînul tuturor taberelor angrenate în conflictul din Orientul Apropiat şi Mijlociu, că soluţia complexului litigiu arabo-israelian nu poate fi una strict militară”, fiind nevoie de negocieri de pace. „Dar unde sunt oare oamenii de stat capabili să le poarte?” se întreabă, în loc de concluzie, jurnalistul elveţian.

  • Data 29.08.2006
  • Autoare/Autor Petre Iancu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1Kl
  • Data 29.08.2006
  • Autoare/Autor Petre Iancu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1Kl