Dilemele stîngii germane

Un adevărat război s-a declanşat între conducerea partidului social democrat şi între sindicatele germane.Motivul - renunţarea treptată - pentru păstrarea unor locuri de muncă - la săptămîna de lucru de 35 de ore. Conflictul a devenit într-atît de sonor încît îl reperează chiar de la Bruxelles cotidianul LE SOIR care constată că tonul disputei dintre cele două tabere s-a înnăsprit după ce preşedintele celui mai mare sindicat german pentru servicii publice, VERDI a afirmat că politica guvernului Schröder constituie un eşec .

Schröder a provocat alergii într-un mediu care şi-a făcut un slogan din mobilitatea socială scrie DIE WELT analizînd conflictul dintre cancelar şi sindicate. Cancelarul în costum Brioni fumînd trabuc a provocat invidie tovarăşilor din al căror mediu provine dar pe care l-a părăsit. A eşuat oare cancelarul? Nicidecum , criticii săi sunt cei care se înşeală, Schröder este pe calea cea bună şi este posibil ca el să-şi fi îndeplinit deja misiunea devreme ce social democraţii nu pot fi urniţi mai mult din stînga în care s-au cantonat - scrie marele cotidian german.

Chestiunea fundamentală este următoarea: ce înţelege conducerea social democraţilor, alias cancelarul şi susţinătorii săi atunci cînd în discuţie este adusă politica socială: este oare social ca pături tot mai groase ale societăţii să strîngă tot mai mult cureaua? Sunt necesare aceste sacrificii pentru a putea promova şi în viitor o politică socială - se întreabă BADISCHE ZEITUNG pentru a constata că pînă şi coeziunea internă a social democraţilor este greu pusă la încercare de actualele dileme ca şi de constituirea unor noi alianţe de stînga.

Cînd în discuţie este adusă problematica locurilor de muncă, a competitivităţii economice şi a sacrificiilor necesare păstrării unor locuri de muncă în Germania scandalul este dinainte programat - constată NEUE PRESSE ziar care apare la Hannovra, precizînd că în realitate directorul Institutului pentru Cercetări Economice , sugerînd ideea flexibilizării muncii, la nevoie a prestării chiar a 50 de ore de lucru pe săptămînă, el nu pleda pentru generalizarea acestui model ci doar pentru aplicarea lui la nevoie.

Veştile bune din economie au devenit tot mai rare şi tocmai de aceea sunt cu atît mai îmbucurătoare notele bune pe care Fondul Monetar Internaţional şi alţi reprezentanţi ai branşei le acordă economiei germane atestînd pacientului bolnav şanse de însănătoşire scrie RHEINISCHE POST din Dusseldorf. GENERAL ANZEIGER din Bonn consideră că Germania nu se află pe patul de moarte şi că măsurile de reformă nu sunt nimic altceva decît - aşa cum pe bună dreptate afirma noul preşedinte al republicii federale - măsuri de dezvoltare într-o ţară dezvoltată. Luminiţa de la capătul tunelului se zăreşte deja şi cu o doză suplimentară de optimism o vom scoate la capăt conchide ziarul din vechea capitală germană. Numai că tocmai optimismul le lipseşte germanilor aşa cum rezultă şi din comentariul publicat in BERLINER MORGENPOST care consideră că avîntul economic ar depinde exclusiv de export ,că încrederea consumatorilor este mult prea grav subminată de anii de stagnare şi de teama de şomaj pentru ca un reviriment al conjuncturii economică să se produce cu adevărat.

O altă temă dominantă a presei germane dar şi străine azi este campania electorală din Statele Unite unde secundul lui Kerry, candidatul democrat la Sefia Casei Albe, viitorul vicepreşedinte în cazul unei victorii a democraţilor, John Edwards propagă cu emfază tocmai optimismul. KOLNER STADT ANZEIGER crede însă că dacă de unul singur Kerry nu reuşeşte să puncteze nici simpaticul Edwards cu a sa figură de etern învingător nu-i va putea veni în ajutor . Dimpotrivă cotidianul elveţian TAGES ANZEIGER este de părere că Edwards este cel mai potrivit pentru a asigura succesul lui Kerry ba mai mult că senatorul din sud suportă prin instinctul şi harul său politic comparaţia cu Bill Clinton.

Si alte ziare străine precum italianul LA STAMPA sau spaniolul El PAIS împărtăşesc aceeaşi opinie, îmbrăţişînd şi comparaţia lui Edwards cu Clinton.In plus Kerry îşi sporeşte credibilitatea aşezîndu-l alături în campania electorală tocmai pe fostul său rival.

Dar care este soarta celui mai mare rival al lui Kerry - şi anume cea a actualului preşedinte american George Bush junior? Acesta - scrie ziarul francez LE TELEGRAMME - în pofida neadevărurilor proferate cu referire la programul de înarmare irakian continuă să fie receptat de masa unor alegători din provincie drept un învingător, drept cel care ştie cel mai bine să apere securitatea cetăţenilor americani. Si cîtă vreme aceasta rămîne prioritatea supremă a politicii americane şi a majorităţii americanilor, partida nu are şanse să fie cîştigată de democraţi, chiar dacă şi Bill Clinton îi sprijină. Căci amintirea vremurilor prospere din timpul guvernării clintoniene a pălit aproape complet după atentatele de la 11 septembrie. Aceasta cu atît mai mult cu cît - aşa cum semnalează şi HANDELSBLATT marele ziar economic german - nici indicii înviorării economiei americane nu sunt prea convingători. Probabil că din pricina datoriilor publice record pe care actuala administraţie ca şi cetăţenii americani le-au făcut, fundamentul economiei Statelor Unite este cu mult mai şubred decît admite majoritatea specialiştilor în economie.