Dilema reformei si avizul CES

Preşedintele Traian Băsescu a declarat că a convenit împreună cu primul ministru ca Guvernul să nu adopte scrisoarea de intenţie către FMI decît cu avizul Consiliului Economic şi Social.

Din acel moment, CES-ul a ieşit din anonimat. Toate privirile, temătoare sau încărcate de aşteptări pozitive, se îndreaptă acum către şedinţa CES care va avea loc luni 17 mai.

Dar acest Consiliu nu are decît rol consultativ şi, de la înfiinţarea sa şi pînă acum, guvernele nu s-au sfiit să nesocotească opiniile formulate în cadrul său. Situaţia organismelor consultative sau, în general, a avizelor consultative este de cele mai multe ori ingrată.

Consiliul Superior al Magistraturii s-a plîns adesea că Guvernul îi nesocoteşte opiniile, iar Curtea Constituţională însăşi a putut să vadă că avizul său în cazul suspendării preşedintelui este trecut la index. Nici avizul Parlamentului cît priveşte intenţia preşedintelui de a organiza un referendum nu a avut o soartă mai bună.

Totuşi, în ultimii ani, rolul CES a sporit foarte mult şi prin intermediul său a crescut şi rolul sindicatelor, care au putut să treacă de la lupta de stradă la lupta organizată a argumentelor şi a propunerilor de politici publice.

Iar faptul că preşedintele Traian Băsescu a condiţionat adoptarea programului de austeritate de avizul CES îi sporeşte şi mai mult importanţa, cel puţin ca imagine publică.

În acest Consiliu se reunesc cei trei interlocutori ai dialogului social: statul, sindicatele şi patronatele. Adunarea este compusă din 27 de membri, cîte 9 de la fiecare componentă a societăţii. Dar şedinţa CES-ului poate totuşi avea loc dacă participă cel puţin 15 membri şi cel puţin 5 de la fiecare parte, iar în absenţa consensului deciziile se iau cu trei pătrimi.

Preşedintele Traian Băsescu mizează probabil pe faptul că va reuşi să obţină acordul CES, ceea ce îi va oferi un argument public de primă importanţă. Dar faptul că a legat decizia crucială a Guvernului de discuţiile din cadrul unui simplu organism consultativ poate să pară şi un semn de slăbiciune.

Guvernul, cel puţin, nu pare destul de hotărît. De altfel, premierul Emil Boc nu a avut curajul să propună ceva în nume propriu şi nici alţi membri ai guvernului nu s-au distins prin îndrăzneală.

Preşedintele Traian Băsescu şi-a asumat răspunderea unor declaraţii publice, a pledat hotărît în favoarea opţiunilor sale, dar Guvernul a rămas mereu cu un pas în urma lui şi pare preocupat mai curînd să evite efectele mîniei publice.

În această ambianţă marcată de nesiguranţă, avizul CES ar putea să fie şi o soluţie comodă pentru toată lumea.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Ovidiu Suciu