Difernţa dintre Rusia şi America

În ciuda averii sale de miliarde de dolari, Vladimir Hodorkovsky continuă să rămînă după gratii, în Rusia, acuzat fiind de cele mai diverse delicte economice. In realitate, aşa-zisa lui crimă a constat din hotărîrea fostului şef al concernului moscovit Yukos de a opta pentru independenţa politică şi de a-i sustrage preşedintelui Putin sprijinul pe care şeful de la Kremlin îl pretinde marilor patroni din Rusia.

Iată însă că, în SUA, alt membru al clubului mondial al miliardarilor, în speţă George Soroş, a anunţat în paginile ziarului Washington Post, că-şi va dedica restul vieţii îndepărtării de la Casa Albă a preşedintelui american George Bush. Scop în care a şi cheltuit cîteva milioane de dolari. Se impune deci o paralelă ruso-americană.

Un banc vechi pretinde că un rus şi un american se ceartă pe marginea libertăţii politice din ţările lor, fiecare susţinînd că la el acasă ar fi mai bine. "Dacă mă aşez în faţa Casei Albe, ţipînd în gura mare că preşedintele Reagan e un prostănac, nu mi s-ar întîmpla absolut nimic", afirmă americanul, mîndru de el şi de a-i lui. La care rusul îi replică prompt că el, unul, ar avea încă şi mai puţin de suferit dacă ar îndrăzni să se ducă în Piaţa Roşie, urlînd cît l-ar ţine puterile că preşedintele Reagan este un idiot.

Chiar dacă gluma e un reziduu provenind din prăfuita rezervă de anecdote din epoca sovietică, adevărul e că lucrurile nu s-au schimbat esenţial în ultimul sfert de veac. In replică la cele cîteva milioane de dolari donate de un miliardar rus opoziţiei politice din Moscova, unor fundaţii şi unor organizaţii nonguvernamentale, preşedintele Rusiei se simte atît de ameninţat încît îl întemniţează pe nesubordonatul om de afaceri, sub acuzaţia unor crime dintre cele mai grave. In plus îi confiscă parţial averea, plasînd-o sub controlul său.

Episodul demonstrează cît de anemice, cît de fărîmicioase sunt picioarele de lut pe care se sprijină colosala putere a preşedintelui Rusiei. Altfel nu se poate explica ultraexagerata reacţie a Kremlinului. Iar asta, deşi Hodorkovski se ferise, prudent, să declare în gura mare că favorizează o alternativă la Putin. Or, chiar dacă ar fi reuşit să promoveze înlăturarea preşedintelui rus, Hodorkovski ar fi devenit un factor real de risc, pentru liderul de la Kremlin, abia în 2008, şi nu în alegerile prezidenţiale din martie viitor.

Cu totul alta e situaţia lui George Soroş. Calificîndu-l pe preşedintele Bush drept "un pericol la adresa lumii", miliardarul american originar din Ungaria şi-a anunţat răspicat şi public intenţia de a se consacra cu trup, suflet şi portofel înlăturării actualului şef al administraţiei de la Washington. "Această misiune ar fi cea mai importantă a vieţii sale restante", a mai plusat Soroş. Semnificativă este, în context, reacţia Casei Albe, mai precis lipsa ei de reacţie la această cacialma. Preşedintele Bush n-a replicat declaraţiei miliardarului nici măcar printr-o simplă ridicare din umeri sau sprînceană.

E adevărat că banii joacă în campaniile electorale din ambele ţări roluri importante. Gurile rele afirmă că ai putea chipurile ajunge preşedintele SUA doar cu condiţia să dispui de fonduri financiare suficiente. Cu toate acestea, Bush nu se simte defel ameninţat de anunţul lui Soroş. Oare de ce? Pentru că, suportînd critica la adresa puterii, America demonstrează că a fost este şi va continua să fie o democraţie. In vreme ce Rusia, din păcate, nu-i. In ciuda perpetuării antiamericanismului unora din ruşi, care preferă să-şi povestească bancuri vechi, în loc să se arate indignaţi de antidemocraticele hotărîri prezidenţiale.