Dictatura şi falsele alegeri

Poate părea straniu, dar dictatorii iubesc alegerile, câtă vreme la mai pot truca ei înşişi. De ce în fond nu le-ar iubi? Fiindcă doar ei hotărăsc cine intră în parlament. Şi tot ei îşi asigură perpetuarea lor proprie în fotoliul prezidenţial, obţinând invariabil scoruri astronomice la urne.

Belarus nu face excpeţie de la regulă. Fiindcă şi în această fostă republică sovietică preşedintele determină cine are voie să candideze şi tot el cine câştigă. Iată aşadar, pe scurt, istoria probabilă a unor alegeri, care numai alegeri nu sunt.

Singura problemă oarecum spinoasă pe care o mai ridică un astfel de scrutin este netrebnica presă apuseană, care, curioasă prin definiţie, îşi tot bagă nasul unde nu îi fierbe oala. Dar şi ea poate fi uneori folosită spre a se transmite unde trebuie mesajele prezidenţiale.

Ziariştilor occidentali care s-au introdus ca un ghimpe în coasta dictatorului, Alexander Lukaşenko le-a dictat mai nou maniera în care vor trebui să aprecieze alegerile bieloruse. Acestea, a spus el, aştepând nerăbdător ca jurnaliştii să-şi aştearnă conştiincios indicaţiile sale în caietul de notiţe, „vor fi nu doar democratice şi transparente”, ci de-a dreptul „o pildă de democraţie şi de transparenţă”.

Liderul din Minsk a somat ca atare occidentul să înceapă să evalueze „obiectiv” procesul electoral din ţara sa.

Toate acestea n-au făcut decât să-i stârnească ilaritatea politologului Valeri Karbalevici, angajat la ultimul centru neoficial de analiză strategică, care mai există în Belarus. Potrivit lui, „nu e un secret ce fel de obiectivitate aşteaptă Lukaşenko din partea occidentului”, devreme ce e clar că "liderul din Minsk îşi alege câţiva politicieni" spre a figura ca oameni ai "opoziţiei", „ordonă să li se permită să intre în parlament, unde şi ajung, pentru ca apoi să vândă vestului toate acestea ca pe un progres”.

Dictatorul speră ca UE să renunţe treptat la sancţiunile impuse regimului din Minsk – între care interdicţia de circulaţie în spaţiul european pentru Lukaşanko şi demnitarii, precum şi îngheţarea conturilor lor în occident. Liderul din Minsk mai nădăjduieşte să se poată elibera un pic din sufocanta îmbrăţişare a Rusiei vecine. Din punctul de vedere al multor observatori occidentali, "Big Brother" de la Moscova controlează strict viaţa politică şi economică din Belarus.

Încât forul legislativ din Belarus „nu va fi rezultatul voinţei poporului sau al luptei electorale, ci expresia dorinţei preşedintelui”, a mai spus Karbalevici.

Nu altfel vede lucrurile opoziţia. Care s-a hotărât totuşi, în parte, să nu boicoteze alegerile, deşi se teme de manipulări masive. Liderul opoziţiei, Anatol Lebedko s-a văzut în repetate rânduri şicanat de poliţie, arestat şi bătut. Iar populaţia? Populaţia se teme şi sprijină în parte, pe tăcute, opoziţia, făcînd, de teama securiştilor lui Lukaşenko, politică doar în spatele uşilor bine închise şi, dacă le are, capitonate.