1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Dezamăgiri pe toate fronturile

Armistiţiul care, oricum, nu ar aduce pacea se lasă încă aşteptat în conflictul israeliano - palestinian. In răstimp, în Europa, tentaculele crizei cuprind şi Franţa.

Ofensivă terestră sau armistiţiu? Nici una nici cealaltă - acesta ar putea fi bilanţul minimalist, dezamăgitor, dacă nu chiar tragic, al tentativelor internaţionale din capitala Egiptului de a face armele să tacă şi de a curma vărsarea de sînge în conflictul dintre Israel şi Hamas, în fîşia Gaza.

La Cairo s-au aflat în treabă mulţi mediatori, chemaţi şi nechemaţi, influenţi sau neînsemnaţi, dar şi sabotori. Iar faptul, că secretarul american de stat, doamna Clinton, a găsit de cuviinţă să se deplaseze în regiune abia la o săptămînă după reaprinderea ostilităţilor armate între Israel şi Hamas vorbeşte de la sine, crede FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG.

Este însă ceea ce toată lumea ştie deja demult: nu un armistiţiu, ci o pace durabilă constituie soluţia unui conflict care, după faze de latenţă, se reaprinde din nou, violent. Or, şi de astă dată le-a fost dat celor, care au încercat să stingă focul, să constate că eforturile depuse au fost vane.

În încercarea de a desface nodul gordian cu dinţii, mai multe generaţii de oameni politici şi diplomaţi şi-au rupt deja incisivii, aminteşte BADISCHEN NEUESTEN NACHRICHTEN. In Israel, în cauză nu se află dilema ´pace sau război´, ci existenţa însăşi a statului evreu. Soluţia nu poate fi decît una de compromis, obţinută nu cu preţul armelor, ci al cuvintelor, conchide ziarul citat.

Pentru moment, totul indică revenirea, după o dezamorsare a violenţelor din Gaza, la acel status quo ante, pînă la o nouă reizbucnire a ostilităţilor. Cu siguranţă, Hamas nu va renunţa la violenţa armată, care i-a adus pînă acum mai multe foloase decît diplomaţia organizaţiei Fatah al lui Mahmud Abbas, notează LE MONDE. Pe de altă parte, Israelul nu va renunţa la blocada instituită împotriva fîşiei Gaza. Ca urmare, populaţia civilă (palestiniană) va aduce Israelului mai multe reproşuri decât rachete trase de islamişti, dă de înţeles ziarul francez citat.

Rachete Turciei spre a se apăra de Siria? Un plan riscant, crede DIE WELT referindu-se, desigur, la principiul solidarităţii NATO, dar şi la solidaritatea premierului Erdogan cu fraţii (islamişti) din Gaza, finanţaţi de Uniunea Europeană şi de ONU, care însă nu se sfiesc să investească ajutoarele primite în rachete lansate împotriva Israelului.

Turcia se osteneşte să determine Hamas-ul să înceteze să mai atace statul evreu, dar tot premierul Erdogan a fost cel care, în octombrie, l-a invitat pe şeful Hamas la Ankara, la Congresul partidului AKP, unde oaspetele (palestinian) a avut parte de cele mai furtunoase aplauze care i s-au urcat la cap în timp ce unii delegaţi scandau „Moarte Israelului”.

Aceasta fiind situaţia, opinează comentatorul , ar fi mai indicat ca rachetele germane „Patriot” să fie staţionate în Israel şi nu în Turcia.

De dorit ar mai fi fost ca, în ciuda credibilităţii uşor afectate a sentinţelor emise de agenţiile de rating, Franţa să fi fost cruţată de declasarea ei de către Moody’s. Ceea ce înseamnă că şi Hexagonul cade acum în arcanele crizei. Abia acum? Deja în urmă cu cîteva săptămîni presa anglo-saxonă eticheta, deloc măgulitor, economia franceză, drept „o bombă cu ceas în Uniunea Europeană”, aminteşte EL PERIODICO.

Efectul verdictului care vitregeşte Franţa de unul din cei trei preţioşi AAA, ar putea fi însă şi unul benefic, exercitînd presiunea necesară asupra actualului guvern şi a preşedintelui Hollande spre a-i determina să ia taurul (reformelor) de coarne, opinează SUD-OUEST. Ce trebuia să se întîmple s-a întîmplat, deduce pe un ton peremptoriu LE FIGARO, considerînd declasarea suferită de Franţa drept ultimul avertisment adresat noii conduceri a ţării de a interveni rapid, înainte ca totul să se ducă de rîpă.

Ce urmează nu este cîtuşi de puţin plăcut: preşedintele şi guvernul său parizian vor trebui să ia decizii nepopulare, în favoarea unei politici de austeritate. Iar cine promite ceea ce nu poate îndeplini, scrie DER STANDARD, acela nu are de ce să se mire cînd îşi vede pierdută credibilitatea. Dacă Hollande nu va putea să se explice plauzibil şi convingător, cetăţenii Franţei vor subscrie şi ei la verdictul antipaticei agenţii de rating, mai notează cotidianul austriac.