1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Destinaţie necunoscută - Despre eforturile de pace israeliene

Israelul vrea să calmeze situaţia instabilă de-a lungul graniţelor sale printr-o dublă iniţiativă : armistiţiul încheiat cu Hamas şi tratativele de pace cu Libanul.

default

Încheierea armistiţiului dintre Israel şi Hamas, anunţată marţi, a fost interpretată în mod cinic de extremiştii palestinieni, care au profitat de ziua de ieri pentru a lansa 40 de rachete Kassam asupra aşezărilor evreieşti din zonele de graniţă. Acest incident demonstrează în mod exemplar cât de instabil este cadrul în care se desfăşoară acţiunile Israelului în vederea obţinerii destinderii situaţiei şi apoi a păcii cu statele vecine arabe.

Nesiguranţa din interior

Nesiguranţa Israelului provine însă şi din interiorul ţării fiind generată de scandalul de corupţie în care este implicat premierul Ehud Olmert, scandal care ameninţă să-l destituie din funcţie. Olmert duce în prezent o luptă de supravieţuire politică. Apoi, problemele reale în relaţiile cu palestinienii, cu Siria şi Libanul sunt complexe. Contraatacurile posibile din direcţia teroriştilor, care trebuie mereu luate în calcul în Orientul Mijlociu, i-ar fi reproşate tot premierului Olmert. Şi aşa, iniţiativa sa pacifistă nu se bucură de prea multă popularitate în rândul populaţiei, care nu mai consimte la retrocedarea către Siria a Înălţimilor Golan, ocupate în 1967, aşa cum prevăd negocierile cu organizaţia extremistă Hamas.

Avantaj Hamas în detrimentul Fatah

Încetarea focului între Israel şi Hamas, mediată de Egipt, întăreşte considerabil poziţia islamiştilor izolaţi până acum, slăbind în acelaşi timp poziţia Mişcării Naţionale pentru Eliberarea Palestinei a preşedintelui Autorităţii palestiniene, Mahmoud Abbas. Prin urmare, rămâne de văzut dacă ambele partide vor cu adevărat realizarea obiectivelor negociate.

Per ansamblu, ar exista mai multe variante : Hamas ar putea profita de deschiderea parţială a Fâşiei Gaza pentru continuarea înarmării, permiţându-le în acelaşi timp şi celorlalte grupări extremiste să-şi urmeze interesele. Hamas ar putea considera însă armistiţiul şi drept o şansă reală pentru a-şi asuma responsabilitatea politică pentru soarta locuitorilor Fâşiei Gaza, fapt care ar ajuta-o să depăşească treptat izolarea în plan internaţional.

În orice caz, obţinerea unei reglementări de pace între Israel şi Palestina nu are nicio şansă fără implicarea organizaţiei extremiste Hamas.

Solidaritatea războiului

În privinţa negocierilor de pace cu Libanul, dacă acestea vor fi vreodată purtate, ele se anunţă la fel de complicate – nu doar din cauza complexelor probleme teritoriale şi a lagărelor de refugiaţi palestinieni de pe teritoriul Libanului care vor împiedica obţinerea unei păci separate.

Deşi actuala coaliţie guvernamentală reuşeşte cu greu să menţină un echilibru între forţele pro-occidentale şi cele pro-siriene, există un factor care-i uneşte indisolubil pe libanezi, indiferent de orientarea lor politică, şi anume pierderile masive suferite în urma războiului cu Israelul din vara anului 2006.

Pe acest fundal nu-şi poate permite niciun lider politic libanez să-şi manifeste disponibilitatea de obţinere a unui compromis cu Israelul, fără a se autodistruge în plan intern.

Organizaţia extremistă Hezbollah, care participă la guvernare, vede în războiul armat împotriva Israelului principala ei sursă de legitimare.

Şanse de succes cu Siria

Singura speranţă rămâne, prin urmare, reuşita negocierilor cu Siria, cu care Israelul poartă în prezent doar tratative indirecte. Drumul până la încheierea acestor negocieri va fi cu siguranţă şi el anevoios. Dar există totuşi indicii conform cărora preşedintele Siriei, Bashar Al-Assad doreşte deschiderea treptată a ţării sale şi anularea dependenţei de Iran. Preşedintele Al-Assad este însă cunoscut pentru a fi imprevizibil şi foarte abil în urmărirea propriilor interese.

Preţul unui amplu Tratat de pace cu Israelul va fi plătit cu siguranţă şi de SUA, cărora Al-Assad le va pretinde în schimb ajutoare economice şi sprijinirea regimului său.

În concluzie putem spune că lucrurile s-au pus în mişcare în Orientul Mijlociu, şi ele se mişcă în direcţia cea bună. Destinaţia finală este însă complet necunoscută la acest moment.