1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Despre vaci şi altele mai mult sau mai puţin sfinte

In timp ce, repliaţi asupra problemelor lor interne, germanii comentează cu precădere perspectiva probabilelor alegeri anticipate din toamnă şi dezbat propunerea stângii de introducere a unei taxe fiscale pentru milionari care să degreveze bugetul Republicii Federale, UE rămâne în criză. Cine s-o scoată din ea? Marea Britanie, care preia peste câteva zile conducerea Comunităţii?

Să ne dăm banii pe joburi, nu pe vaci, ne propune Tony Blair

Să ne dăm banii pe joburi, nu pe vaci, ne propune Tony Blair

In tabloidul Bild, care semnalează azi şi crima exorcistă de la mânăstirea Sfânta Treime de lângă Vaslui, (descrisă ieri pe larg de Frankfurter Allgemeine Zeitung) şi traducerea în justiţie a stareţului asasin semnează şi personalitatea asupra căreia se îndreaptă în prezent toate privirile şi de care se leagă deopotrivă toate dezamăgirile şi speranţele momentului. Premierul britanic Tony Blair face în Bild un act de credinţă european, articulat pe înţelesul tuturor. „Sunt un european pasionat!” exclamă cu fervoare, în ziarul german, urmaşul laburist al euroscepticei doamne de fier. „Şi tocmai adepţii cei mai loiali ai Europei ar trebui să intervină cel mai energic în favoarea reformei europene”, subliniază Blair, cerând în acest auto-da-fe "adaptarea Uniunii la cerinţele veacului prezent". Pe scurt, liderul britanic sugerează necesitatea ca banii Uniunii se fie cheltuiţi "pe crearea de noi locuri de muncă şi nu pe vaci", (oieri şi alte boierii agrare, am putea adăuga noi). Altfel spus, „guvernul britanic nu poate accepta un buget european care să dea pe agricultură de 7 ori mai mut decât pe cercetare, dezvoltare, ştiinţă, tehnologie, educaţie şi invoaţie”. Atragând atenţia asupra caracterului absurd al actualelor prevederi bugetare, Blair aminteşte că Uniunea toacă pe agricultură, „sector în care lucrează doar 5 la sută din populaţie, 40 la sută din fondurile ei”, ceea ce nu corespunde „nici provocărilor confruntând Europa şi nici nevoilor cetăţenilor ei. Restul lumii”, relevă Blair, „nu stă să ne aştepte”. ca şi Germania, scrie în continuare premierul londonez, „Marea Britanie doreşte extinderea în continuare a Uniunii, şi ajutorarea mebrilor ei mai săraci. Dar o spun foarte clar: Marea Britanie şi-a plătit întotdeauna corect cotizaţiile, vărsând în visteria Uniunii europene, în ultimul deceniu, de două ori şi jumătate mai mult decât Franţa sau Italia. Repet că Marea Britanie e gata să dea încă şi mai mult, dar numai cu condiţia ca de aceşti bani să beneficieze statele sărace, nu cele prospere, o politică bună şi nu una rea. Nu există nici un motiv pentru ca transferurile financiare să se producă în folosul unor ţări bogate, aşa cum s-a propus săptămâna trecută”, mai constată Blair, respingând acuzaţia potrivit căreia Londra ar urmări reducerea Uniunii la o simplă zonă a liberului schimb.

Pledând în favoarea creşterii economice, dar şi a unui continent puternic, ancorat în valorile europene, Blair n-a uitat să menţioneze necesitatea ca Europa să ţină piept nu numai concurenţei americane şi nipone, ci şi altor puteri economice în devenire, precum China şi India. O Europă socială, fie, dar una care să se potrivească lumii actuale, - iată idealul european pe care-l propune Blair, promiţând în tabloidul Bild, că, sub preşedinţie britanică, Uniunea îşi va oferi un buget deopotrivă drept pentru toţi membrii ei, dar şi adecvat cerinţelor viitorului.

Dar Neue Osnabruecker Zeitung nu crede câtuşi de puţin că Regatul Unit va fi în măsură să lipească la loc cioburile sparte la summitul de la Bruxelles. „După eşecul dramaticei reuniuni la vârf”, scrie ziarul, „nu mai crede nimeni în afară de Blair însuşi, că preşedinţia britanică a Uniunii va aduce marea cotitură pozitivă. Prea mică e speranţa că euroscepticii britanici vor reuşi ceea ce n-a izbutit proeuropeanul Luxemburg”, mai scrie editorialistul german, recomandând totuşi evitarea alunecării în depresiune şi analizarea cât mai lucidă a situaţiei, spre a se depista modelul optim de Uniune Europeană. Der Standard din Viena, crede că inima britanică ar fi în continuare mai aproape de America decât de Europa, şi că Blair urmăreşte ţeluri geostrategice pe care europenii le-ar respinge. Baseler Zeitung din Elveţia evidenţiază în schimb impotenţa instalată la timona Franţei „care intensifică starea de criză din această ţară”.

In răstimp, alţi analişti se ocupă de situaţia din Orientul Apropiat şi Mijlociu. Austriacul Salzburger Nachrichten califică drept incertă situaţia în care se găseşte politica americană în regiune. „La capitolul realizări, America se poate bucura de schimbarea de la cârmă din Liban. Un succes al revoluţiei din ţara cedrilor ar putea încuraja democratizarea în alte regiuni ale lumii arabe. Potentaţii locali speră să se salveze introducând măsuri cosmetice, dar”, potrivit ziarului din Salzburg, ”SUA au şi început să discute în culise cu islamiştii moderaţi din Egipt”. De celalată parte se situează „obstacolele încă enorme din calea stabilizării Irakului precum şi spinoasa problemă a programului nucelar iranian. In acest context se pune întrebarea în ce măsură europenii, confruntaţi cu propria lor criză, se vor putea alătura Americii în eforturile de dezamorsare a acestui pericol, relevă editorialistul austriac, explicând îngrijorarea manifestată la Washington în legătură cu situaţia UE. Le Monde de la Paris invocă riscul unei proxime confruntări între diversele grupuri etnice şi religioase din Liban. Indoielnică e, potrivit ziarului spaniol El Pais, şi rezolvarea litigiului israeliano-palestionian. Comentând întâlnirea la vârf Sharon Abbas, ziarul madrilen subliniază că premierul israelian a condiţionat odată în plus negocierera păcii de dezarmarea prealabilă a grupărilor teroriste palestiniene. In opinia cotidianului, Abbas n-ar fi în stare să satisfacă această revendicare întrucât ar risca un război civil. „Deocamdată regiunea se bucură totuşi, graţie armistiţiului din Gaza, de un fel de minipace”, mai crede analistul spaniol.

Deşi derulat la Ierusalim, acest summit ar fi reprezentat „o şansă ratată”, scrie Corriere de la Sera din Milano. Dar Dagens Nyheter din Stockholm relevă că discursul rostit de şefa diplomaţiei americane la univeristatea din Cairo a constituit „o piatră de hotar”, devreme ce Condoleezza Rice a condamnat în Egipt „starea de necesitate şi recursul la forţă împotriva demonstranţilor paşnici, criticând încălcarea drepturilor omului mai dur decât orice alt demnitar american în ultimii 30 de ani”. Or, această alocuţiune „a lansat un semnal de o valoare inestimabilă în condiţiile în care opoziţia libaneză a învins, iar liderii israelienilor şi palestininienilor s-au întâlnit concomitent spre a-şi rezolva problemele. Or, conchide ziarul suedez, „fiecare pas mic în zonă, e un pas mare pentru omenire”.

  • Data 22.06.2005
  • Autoare/Autor Petre Iancu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B14n
  • Data 22.06.2005
  • Autoare/Autor Petre Iancu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B14n