1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Moldova

Despre Transnistria, dur și pe șleau. Iar la final - soluția!

Chestiunea transnistreană a revenit în atenție săptămâna aceasta, ca urmare a unor declarații făcute de vicepremierul moldovean Victor Osipov după o întrevedere avută la Moscova cu omologul său rus Dmitrii Rogozin.

Într-un interviu apărut în ziarul „Kommersant”, Osipov a spus că „Chișinăul nu are destule resurse pentru a se juca de-a războiul cu Tiraspolul” (sprijinit de Rusia) și că „Moldova intenționează să ajute trupele ruse să ajungă în Transnistria”, după ce Ucraina a denunțat acordul care le permitea militarilor ruși din trupele de pacificare din regiunea transnistreană să tranziteze teritoriul ucrainean. Osipov a pledat pentru introducerea, în acest sens, a unui „mecanism de rotație” a militarilor ruși dislocați în regiunea separatistă contrar acordului și voinței Republicii Moldova și contrar angajamentelor internaționale asumate de Rusia privind evacuarea acestora.

Declarația lui Osipov a fost interpretată de unii analiști politici de la Chișinău ca „un cuțit înfipt în spatele Ucrainei, care luptă acum cu Rusia, fiind ca un scut pentru Moldova în fața Rusiei” sau, diplomatic vorbind, ca „lipsă de solidaritate cu poporul ucrainean agresat militar de trimișii Kremlinului”.

În consecință, Rogozin l-a temperat pe Șevciuk

După întrevederea Osipov-Rogozin a urmat, joi, întâlnirea Rogozin-Șevciuk, în cadrul căreia vicepremierul rus i-a cerut liderului transnistrean să renunțe la retorica agresivă. „Cu cât mai rapid se va trece la discuții constructive, cu atât mai multe rezultate pozitive vor simți locuitorii de pe ambele maluri ale Nistrului”, a menționat Rogozin. Șevciuk s-a plâns la Moscova că autoritățile ucrainene și cele de la Chișinău au blocat economic regiunea separatistă și a invocat pericolul deficitului de alimente în săptămânile următoare.

Fostul negociator din partea Chișinăului în cadrul Comisiei Unificate de Control, colonelul Ion Leahu, a comentat, în cadrul unei emisiuni la „JurnalTV”, situația în care s-a pomenit autoproclamata republică transnistreană. Potrivit lui, momentan, așa-zisa Transnistrie, practic, nu are economie bazată pe industrie: „Uzina de Ciment și Uzina Metalurgică funcționează din paște în paște. De fapt, administrația separatistă de la Tiraspol a fost afectată de un singur lucru - acțiunile Moldovei și Ucrainei, din 2006 până în prezent, au blocat integral contrabanda. Repet, integral, mai ales de când Mihail Saakașvili a venit în funcția de guvernator al regiunii Odesa. S-a oprit tot ce înseamnă contrabandă prin Transnistria! Șevciuk și Ștanski (Nina Ștanski – pretins mininstru de externe al „rmn”) aveau procentul lor din fiecare sac de contrabandă… Iată de ce se agită acum! Tot în felul acesta, așa-zisul ex-președinte al autoproclamatei „rmn”, Igor Smirnov, a devenit milionar”, a menționat Ion Leahu.

El susține că, până acum, Chișinăul nu avea pârghii pentru a stopa singur contrabanda, deoarece nu-și controlează o parte din frontieră. „Acum însă, partea aceea de hotar este controlată foarte eficient de ucraineni. Dar mai e o problemă: Chișinăul întotdeauna a avut interese de genul celor pe care le-au avut unii președinți ai Republicii Moldova care au cedat ștampilele vamale administrației separatiste de la Tiraspol. Eu cred că vreodată o să vină judecata cea adevărată și sper că fenomenul cedării ștampilelor vamale unui regim separatist o să-și găsească aprecierea juridică necesară”, a spus Ion Leahu.

Cea mai gravă greșeală s-a comis în formatul „5+2”

În decembrie 2014, ministrul moldovean de Externe, Natalia Gherman, a cerut Rusiei, de la tribuna ONU, retragerea trupelor sale de pe teritoriul Republicii Moldova și transformarea actualei misiuni rusești de menținere a păcii „într-o misiune multinațională civilă, cu mandat internațional”. Dar oficialii moldoveni, foarte rar și prea timid, au adus până acum în discuție subiectul modificării actualului format 5+2 (Chișinău, Tiraspol, Rusia, Ucraina, OSCE + SUA și UE ca observatori) de negocieri privind soluționarea diferendului transnistrean – format care, potrivit experților în problema transnistreană, nu a oferit până acum nici o soluție: „Din start am spus că acest format este sortit să nu producă nici o decizie pozitivă. În cadrul acestui format s-a comis cea mai mare greșeală posibilă – Transnistria a fost recunoscută ca parte egală la negocieri. Astfel, Transnistriei i s-a oferit pârghia de a pune condiții. Cui? Trecem peste faptul că impune condiții Chișinăului, dar din această poziție Transnistria pune condiții OSCE și SUA. Este un caz fără precedent în istoria diplomației internaționale, când un nimeni, din punct de vedere juridic și politic, impune condiții marilor puteri”, a atenționat Leahu.

În opinia sa, în cadrul acestui format este imposibil să fie luate anumite decizii palpabile care să conducă la reintegrarea Republicii Moldova: „Formatul de negocieri trebuie să fie schimbat în felul următor: Federația Rusă, Republica Moldova – părți implicate în conflict. Ele negociază în baza Acordului de încetare a focului pe care l-au semnat președinții Moldovei și Rusiei, Mircea Snegur și Boris Elțin, în 1992. Iar SUA și UE – să rămână observatori. Atât! Transnistria să stea în tindă și să aștepte decizia, iar ulterior să o îndeplinească! Cu o astfel de inițiativă trebuia să vină cu 25 de ani în urmă Chișinăul, dacă ar fi fost interesat realmente în soluționarea acestei probleme. Trebuia să facă asta tactic, nu declarativ. Să facă în așa fel încât inițiativa să vină din partea unor factori de decizie serioși – cum ar fi Moscova și Washingtonul”, a subliniat colonelul Ion Leahu.

Două motive care reduc Chișinăul la tăcere

Primul motiv care determină Chișinăul, dar și UE și SUA să tolereze ineficiența formatului de negocieri „5+2” este, în opinia lui Ion Leahu, actualitatea proverbului: „Mai bine o pace rea, decât un război bun!”: „Cred că cei de la Chișinău se gândesc așa: dacă renunțăm la acest format - un alt format, cu alte condiții și cu alte împuterniciri nu va putea fi creat, deoarece nici Transnistria, nici Rusia nu-l vor accepta. Aceasta ar însemna că rămânem în general fără vreun mecanism prin care am putea implica actorii internaționali în această problemă. Or, astăzi, unicul lucru valoros pentru Moldova, de pe urma acestui format de negocieri, este că și SUA, și UE, și OSCE sunt implicate cel puțin în stabilizarea situației”, a remarcat Leahu.

Cel de-al doilea motiv care explică pasivitatea Chișinăului în găsirea unei soluții definitive pentru diferendul transnistrean este unul politico-electoral. Acesta a fost identificat de către politologul Aurelian Lavric. El se întreabă retoric ce interes ar avea partidele politice guvernante, pretins pro-europene, din Republica Moldova să obțină reglementarea conflictului transnistrean, în condițiile în care, în cazul unor alegeri, aceasta ar lărgi bazinul electoral al partidelor pro-ruse, fiind cunoscut faptul că în regiunea transnistreană locuiesc aproximativ 500.000 de potențiali alegători loiali Rusiei, iar fără cei din regiunea transnistreană opțiunea de vot a moldovenilor de pe malul drept al Nistrului (2,8 milioane de cetățeni cu drept de vot) se împarte, momentan, aproape 50% la 50% între pro-europeni și pro-ruși? „Dacă punem pe cântar dorința partidelor actuale de a se menține la putere și nerezolvarea problemei transnistrene (neadmiterea creșterii influenței partidelor de stânga) – ce ar alege politicienii moldoveni?”, se întreabă Lavric.

Rusia amenință din nou cu război

Pe de altă parte, diplomatul rus Serghei Gubarev, care reprezintă Moscova la negocierile privind soluţionarea conflictului transnistrean, a declarat pentru TASS că „înlocuirea operaţiunii rusești de menţinere a păcii din Transnistria ar putea provoca un nou conflict armat”: „În discursurile lor oficiale, liderii moldoveni (şi nu numai ei) cer constant transformarea operaţiunii de menţinere a păcii din Transnistria într-o misiune de poliţie multinaţională, în pofida faptului că preşedinţii Republicii Moldova, regiunii transnistrene şi Rusiei au apreciat rolul ei stabilizator într-o declaraţie comună semnată la Moscova în martie 2009", a declarat Gubarev.

La rândul său, șeful Serviciului de Grăniceri al Ucrainei, Viktor Nazarenko, a declarat în cadrul unei întrevederi cu președintele ucrainean că „segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene este la fel de periculos ca și frontiera ruso-ucraineană”. Nazarenko i-a solicitat lui Petro Poroșenko permisiunea de a continua consolidarea segmentului transnistrean al frontierei moldo-ucrainene „prin construirea structurilor inginerești asemănătoare cu cele ridicate la hotarul cu Rusia”. El a spus că grănicerii ucraineni efectuează lucrări de blocare a segmentului transnistrean - au fost atrași peste 500 de militari din Garda Națională, este creată comenduirea militară din 600 de persoane. „Am consolidat componenta operațională, lucrăm activ cu colegii noștri din Republica Moldova. La ziua de azi au fost construite 53 km de structuri inginerești”, a spus Nazarenko.

În paralel, comunitatea internațională depune eforturi în vederea readucerii, de facto, a Transnistriei în câmpul constituțional al Republicii Moldova. Reprezentantul special al președintelui în exercițiu al OSCE pentru conflictul transnistrean, Radojko Bogojević, a vizitat săptămâna aceasta Chișinăul și Tiraspolul, în cadrul unui turneu în care a vizitat toți participanții la negocierile în formatul „5+2”, blocate de mai bine de un an. La finalul vizitei în Republica Moldova, Radojko Bogojević a spus că pe ambele maluri ale Nistrului a găsit disponibilitate de a reveni la procesul de dialog: „Toate părțile implicate în negocieri sunt interesate de continuarea dialogului în formatul „5+2”. Am încurajat părțile să se întâlnească în cadrul grupurilor de lucru, în formatul „1+1”, să organizeze întâlniri între liderii părților și să creeze o atmosferă de stabilitate, care n-ar ajuta să reluăm negocierile în formatul „5+2””, a menționat diplomatul OSCE.

Soluția

În opinia lui Ion Leahu, problema transnistreană nu mai este importantă pentru Chișinău. „Ea are încă o anumită importanță pentru Tiraspol, în perspectiva apropiatelor alegeri „parlamentare” și „prezidențiale”. Cei de la Tiraspol vor fie un rezultat pozitiv, fie dimpotrivă – o rupere definitivă a relațiilor cu Chișinăul” până la scrutin. Alegerile „parlamentare” în regiunea transnistreană vor avea loc în decembrie 2015, iar cele „prezidențiale” în primele luni ale lui 2016.

Totuși, Ion Leahu crede că apropierea Republicii Moldova de UE și accesarea beneficiilor economice de pe urma acestei apropieri ar putea genera o schimbare de situație în regiunea transnistreană: „În 2011, în calitate de „președinte” al așa-zisei „rmn” a fost ales Evgheni Șevciuk. Contracandidații săi au fost Igor Smirnov și Anatoli Kaminski – oamenii Moscovei, care, mult mai vehement decât el, și-au manifestat apucăturile separatiste. Totuși, a fost ales Șevciuk – o persoană cu viziuni, într-un fel, pro-europene (ținând cont de contextul din regiunea transnistreană - n.n.). Deci, o parte considerabilă din populația regiunii transnistrene împărtășește aceste viziuni. Numai că regimul îi înăbușă! Noi, cei de la Chișinău, trebuie să le demonstrăm că aspirațiile pro-europene pot fi realizate în condițiile integrității teritoriale a Republicii Moldova. Iată soluția!”, a conchis fostul membru al Comisiei Unificate de Control din partea Chișinăului, la negocierile cu regimul de la Tiraspol.