Despre Orientul Apropiat şi eficienţa trupelor internaţionale

În situaţii precum cea actuală din Orientul Apropiat, se mai întâmplă ca anumite idei şi planuri, care şi-au dovedit deja ineficienţa, să fie readuse în discuţie. Este şi cazul propunerii privind formarea unor trupe internaţionale, care să controleze graniţa de sud a Libanului şi să oprească atacurile asupra Israelului. Nu se ştie încă ce mandat ar putea şi ar trebui să aibă asemenea trupe. Nimeni nu poate aprecia nici cât de puternice trebui să fie şi cine ar trebui să alcătuiască aceste misiuni militare.Tot ce se ştie este că părţile aflate în conflict, Israelul şi miliţiile Hezbolah, nu sunt de acord, cel puţin în momentul de faţă, cu prezenţa acestor trupe tampon.

Şi se mai ştie că misiuni militare similare există deja în zonă: UNIFIL – Forţe Militare Interimare ONU pentru Liban. Forţe interimare care demonstrează, de la înfiinţarea lor în martie 1978, cât de durabil poate fi interimatul.

Misiunea UNIFIL era facilitarea retragerii israeliene din zonă, stabilirea păcii şi siguranţei, precum şi sprijinirea guvernului libanez pentru obţinerea autorităţii în interiorul propriului stat. Iniţial 4500, astăzi 2000 de militari din Franţa, Fidji, China, Polonia sau India, istalaseră bariere la intrarea în oraşe şi controlau automobilele care ar fi putut transporta arme sau substanţe explozive. Militarii nu puteau interveni însă în conflicte mai mari. Au asistat pasivi la atacurile membrilor de atunci ai Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei asupra Israelului dar şi la marşul trupelor israeliene în teritoriul libanez. Mai târziu, aceleaşi trupe de menţinere a păcii au asistat neputincios la izbucnirea războiului din Liban.

Şi totuşi, Israelul a părăsit Libanul în anul 2000, la 22 de ani de la înfiinţarea trupelor UNIFIL. Dar retragerea nu a fost meritul trupelor ONU. Organizaţia pentru Eliberarea Palestiniei nu mai prezintă un pericol în zonă, dar ea a fost înlocuită de Hezbolah. Iar guvernul libanez nu a reuşit încă să prea controlul asupra teritoriilor din sudul ţării.

În mod obişnuit, cele două tabere aflate în conflict ar trebui să aprobe prezenţa unor asemenea trupe. În cazul Israelului, se ştie cui i-ar reveni misiunea de a vota. Nu însă şi în cazul Libanului: este necesar acceptul guvernului central sau al Hezzbolah? Şi ce se întâmplă dacă Hezzbolahul nu acceptă? Impunerea păcii cu forţa nu este posibilă. Poate însă încetarea conflictului armat. Ceea ce ar presupune însă învestirea trupelor internaţionale cu mandat de intervenţie în caz de nevoie. Intervenţie atât împotriva Israelului cât şi a Hezzbolah. Misiune imposibilă pentru cei 2000 de soldaţi ai UNIFIL, care deţin doar armament uşor.

UNIFIL a înregistrat aproape 250 de pierderi de la înfiinţare. O trupă de intervenţie îşi asumă şi riscuri mai mari. La acest lucru ar trebui să se gândească, cei care susţin acum înfiinţarea de noi trupe internaţionale. Şi ar mai fi de spus, că cei mai înfocaţi susţinători ai ideei ar trebui să fie în linia întâi.

În privinţa Germaniei, acum ar fi momentul ca relaţiile speciale cu Israelul să se transforme din vorbe în obligaţii.

Pacea şi liniştea în zonă nu pot fi obţinute decât cu o trupă militară internaţională cu adevărat puternică.