Despre "oameni de lume" şi limba română ca atu

Limba germană a fost mai grea, la început, ne-a povestit Diana Cozea. A fost însă nevoită să o înveţe repede, pentru că ţelul ei era să se înscrie la universitate, la Frankfurt pe Main. A terminat apoi după câţiva ani facultatea de economie, iar astăzi lucrează la Deutsche Bank, ocupându-se de strategia deschiderii de noi filiale în străinătate.

Nu poţi să lucrezi într-o bancă globală dacă nu ai o atitudine modernă şi dacă nu te mişti rapid şi sigur pe tine, spune Diana, într-un interviu telefonic pe care ni l-a acordat direct din unul dintre turnurile din sticlă ale centrului bancar din Frankfurt pe Main.

"La început era foarte dificil, pentru că nu prea ştiam germana. Am făcut nişte cursuri, care însă se desfăşurau prea lent pentru mine şi ca atare am început să învăţ singură. Am fost acceptată la Goethe Universität, în Frankfurt, şi asta a decis cariera mea în continuare. La Deutsche Bank sunt de doi ani."

E important să arăţi că ai multe interese

DW: Cum a fost la interviu? Cum a decurs selecţia, mai ales că, aşa cum ne-ai povestit, la vremea aceea limba germană reprezenta încă o provocare?

“Eu făcusem cursuri de germană, unde am învăţat să facem o povestire despre ieşirea în oraş, de exemplu. Dar la facultate era vorba despre germana economică, pe care poate o mai auzisem la televiziunea ‚ntv‘, la emisiunile economice. Dar, în rest, pentru mine a fost o noutate.

La interviu a fost în felul următor: la început a trebuit să aplic online. Mi-am dat acolo toate datele, mai ales notele de la facultate, în cât timp am terminat, ce practici am făcut în timpul studiului şi ce activităţi extracuriculare am avut. Este foarte important să arăţi că ai multe interese, mai ales limbi străine. Am avut apoi patru interviuri, cu întrebări la obiect, despre produsele pe care le va oferi domeniul bancar în care vroiam eu să fiu admisă. Am aplicat prima dată pentru un loc de trainee. M-am decis pentru commercial banking, tot ce ţine de cash management, trade finance şi nişte produse pentru corporaţii. Şi, după anul acesta, am primit un job fix. Noi ne ocupăm de strategia şi implementarea de noi filiale Deutsche Bank în străinătate. ”

O mie şi una de naţionalităţi

DW: De ce are nevoie un tânăr în Germania, român sau de altă naţionalitate, ca să convingă că poate aduce un plus de profesionalism în firma la care lucrează?

“Un tânăr trebuie să arate că are un mod de gândire foarte nou, să aibă iniţiativă. Să fie însă şi foarte bine pregătit, precis în ceea ce spune. În afară de asta, un studiu în străinătate, cum de exemplu am făcut eu, care am venit din România şi am studiat aici, este iarăşi un atu, pentru că dovedeşti că eşti cosmopolit. Într-o bancă globală nu poţi să lucrezi decât dacă eşti un cosmopolit, decât dacă înţelegi că unii colegi din Singapore lucrează poate în alt fel decât cei din Londra. Trebuie să înţelegi ce cultură au ei. Trebuie să fii foarte stăpân pe tine în ceea ce priveşte limbile străine. Engleza oricum, dar şi spaniola, franceza.

Pentru mine, de exemplu, româna este un avantaj, pentru că în bancă nu sunt mulţi români. Însă mai am colegi români, de toate vârstele. Toţi ceilalţi privesc lucrul acesta ca pe un atu. Niciodată nu m-am simţit privită mai dubios pentru că vin dintr-o ţară despre care se ştie foarte puţin sau ce se ştie nu e tot timpul pozitiv. Dimpotrivă.”

DW. Cum e Germania? Cum ai descrie tu oamenii cu care intri în contact, în viaţa profesională, dar şi în grupul tău de prieteni?

“În viaţa profesională intru în contact cu o mie şi una de naţionalităţi. Germanii pe care eu îi întâlnesc aici la bancă sunt nişte oameni de lume, care nu fac discriminări, nu au nici un fel de complexe. Se mişcă pe foarte multe domenii, foarte siguri pe ei. Bineînţeles că întâlnesc şi englezi, spanioli şi tot felul de naţionalităţi. Oricum, Frankfurt e un oraş cosmopolit, deci aici probabilitatea să ai prieteni nemţi sau ‚ne-nemţi‘ e fifty-fifty.”

Autor: Lavinia Piţu, DW- Berlin
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu