1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Cultură

DESPRE DIFICULTATEA DE A FI GERMAN - Partea IV

Si acum, pe scurt, iata ce credeau cîtiva oameni politici de renume (citati si în volumul însotitor al expozitiei de la Bonn) despre Germania, dupa cel de-al doilea razboi mondial. Henry Kissinger compara Republica Federala postbelica cu un arbore urias, a carui coroana este puternica dar ale carui radacini sunt într-atît de firave încît un vînt mai puternic l-ar putea oricînd rasturna. Pentru fostul premier britanic Margaret Thatcher, supranumita "Doamna de Fier",Germania nu era nici mai mult nici mai putin decît un moloch. Francois Mauriac declara ca îsi iubeste atît de mult vecinii de la rasarit încît doreste ca sa aiba pe vecie, doi de acelasi fel (aluzia la "legitimitatea" existentei a doua state germane fiind mai mult decît transparenta).

La foarte scurta vreme dupa reunificarea Germaniei, piata de carte din occident a fost invadata de antologii, eseuri, culegeri de opinii si interviuri avînd ca tema Germania si teama fata de noua Republica Federala, teama fata de retrezirea la viata a unor metehne considerate a fi tipic germane. Or germanul tipic este la fel de inexistent ca rusul ori ca francezul tipic desi în anul 1913 deja, un etnograf nationalist atribuia francezului - scepticismul,englezului - pragmatismul, italianului - frumusetea, germanului -viziunea asupra lumii, americanului - vointa si rusului - suflet.

Fiecare din reprezentantii asa zis tipici ai unei etnii sunt si ramîn pure himere. Si totusi germanul tipic reuseste , spre deosebire de aproape tot restul "omologilor sai europeni", sa-si atraga mai cu seama antipatia celorlalti fiind întîmpinat cu circumspectie, suspiciune, retinere ...

Iata în aceasta ordine de idei si o întîmplare anecdotica. Fiindca traiesc în Germania, printre germani dar si printre straini, într-un oras, ce-i drept, cotat ca foarte "deschis" si "tolerant", mi-am pus adesea întrebarea de ce germanii îsi bat tît de mult "prea mult chiar capul"( cum afirma Francois Seydoux, fost ambasador al Frantei la Bonn), cu ce cred ceilalti despre ei. Am cautat felurite raspunsuri empirice dar si docte, acestea din urma neputîndu-le fireste cel mai lesne afla decît în carti. Adresîndu-ma bibliotecarului (german) de la arhiva institutiei unde lucrez (care este în felul ei un mic Babilon) si spunîndu-i ca doresc cîteva studii referitoare la prejudecatile despre germani, acesta se uita la mine cu usoara nedumerire , întrebîndu-ma: -Vreti sa spuneti despre "die hässlichen Deutschen"? De asta data am ridicat eu sprîncenele a mirare, dar nu am avut timp sa-mi exprim verbal deruta fiindca bibliotecarul se si îndreptase spre usile automate ale seifurilor cu carti, întorcîndu-se peste putine minute cu cîeva tomuri în brate. Una din aceste carti - un adevarat rechizitoriu facut germanilor... "cum ira et studio" pune la încercare chiar toleranta germanilor, despre care se spune ca nu ar fi prea mare. Deocamdata , în cîteva cuvinte care este imaginea germanilor despre ei însisi dar mai ales a celorlalti - despre ei?


  • Data 26.08.2003
  • Autoare/Autor Rodica Binder
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B2uv
  • Data 26.08.2003
  • Autoare/Autor Rodica Binder
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B2uv