Despăgubiri pentru cei siliţi să devină docili cetăţeni ai RDG

Ralf Weber este pe dinafară puternic, musculos. Cu toate acestea, în interior a rămas în multe privinţe un copil. Bărbatul în vârstă de 56 de ani trăieşte împreună cu soţia sa într-o casă comfortabilă, în imediata apropiere a mamei sale. "Dorul de mama nu a dispărut nici în ziua de azi", recunoaşte el. " De bună voie nu m-aş despărţi de ea niciodată". Apoi, începe să-şi depene povestea vieţii.

Violenţă în spatele zidurilor şi gratiilor

Ralf avea şase ani când autoritatea pentru protecţia copilului din RDG l-a luat de lângă mama sa. Mama îl creştea singură, avea serviciu cu program normal şi, ceea ce era mai grav - avea rude în RFG. Regimul din Berlinul de Est era suspicios. Băiatul stătea peste zi mai ales singur în locuinţa mamei şi de aceea autorităţile au considerat că mediul în care trăieşte este unul nesănătos. În ce fel era nesănătos - asta nu i s-a spus şi nu a reuşit să afle niciodată.

Deja în prima seară petrecută la cămin, Ralf a fost bătut. Cu catarama de la curea, cu legătura de chei şi tot ce mai provoacă durere. Din prima clipă viaţa sa s-a desfăşurat între instrucţie cazonă, privare de somn, respectarea unui program zilnic strict, fără libertate, fără drept de a poseda până şi cel mai neînsemnat lucru. A fost maltratat de pedagogi sub duş, în izolator, bătut până la pierderea cunoştinţei. În consecinţă a devenit temător, incontinent, dornic de a se izola de mediul ostil în care fusese aruncat.

Terapie de şoc pentru distrugerea personalităţii

Pedagogii au urmărit să-i distrugă voinţa cu toată violenţa posibilă. Cândva, Ralf a ajuns la tabăra de muncă pentru tineret Torgau, o adevărată închisoare. În spatele unor ziduri înalte, a ferestrelor zăbrelite, a turnurilor de pază şi pândit la tot pasul de câini fioroşi, regimul voia să-l înveţe cu munca. "Brutalitatea pe care am întâlnit-o acolo, situaţiile extreme prin care am trecut, toate acestea mi-au rămas în amintire până azi. Am încă atâtea imagini în minte de care nu reuşesc să mă eliberez...", povesteşte el.

Ralf Weber spune că îşi aminteşte aproape toate numele pedagogilor cu care a avut de-a face în copilărie şi tinereţe. A trecut prin douăsprezece cămine în răstimp de nouă ani, apoi a fost internat într-un spital de psihiatrie, unde a fost silit să urmeze un tratament medicamentos. "Sistemul din RDG era represiv. Dacă nu reuşea să-i manipuleze pe oameni, nu ezita să destrame familii întregi", spune el. Abia la 26 de ani sistemul l-a eliberat din instituţiile în care l-a ţinut captiv.

Viaţa în "libertate", atât cât permitea regimul

I se interzice să povestească despre cele ce i s-au întâmplat. Recuperează ani de şcoală, învaţă meseria de lăcătuş. Totuşi, nu primeşte în RDG niciun loc de muncă pentru care avea calificare. Reuşeşte în ciuda şicanelor să se întreţină singur, ba chiar primeşte permisiunea să-şi viziteze un unchi în RDG. "Poliţia politică voia să nu mă mai întorc, să scape de mine, dar nu i-am făcut această plăcere", spune Ralf Werber. Începând din 1990, când RDG încetează să mai existe, el începe să ceară dreptate pentru martiriul prin care a trecut.

Prin tribunale, de unul singur

La început nu a putut să-şi permită un avocat. În urma maltratărilor şi a alimentaţiei deficitare din cămine fusese pensionat din raţiuni de boală. Trimite diverselor instanţe memorii, cu rugămintea de a-i aproba plata unor despăgubiri pentru cele îndurate. În 2004, o instanţă din Berlin decide că nu a existat motiv pentru internarea tinerilor în tabăra de muncă de la Torgau, fiindcă nu s-a putut demonstra că acei minori aveau înclinaţii spre delicvenţă. În plus, relele tratamente care li s-au aplicat au fost incompatibile cu normele unui stat de drept.

Mai târziu, Ralf Weber se adresează şi Curţii Constituţionale. Acolo judecătorii decid în 2009 că "tinerii şi copiii internaţi în căminele din RDG din alte motive decât cele declarate sau în scopul urmăririi politice", au dreptul la reabilitare. Acest drept revine celor internaţi în orfelinate fără motiv întemeiat şi copiiilor de care regimul s-a folosit pentru a le şantaja părinţii.

Politicienii aprobă despăgubiri

Ralf Weber este audiat şi în faţa Bundestagului. Politicienii decid înfiinţarea unui fond pentru despăgubirea celor internaţi abuziv în căminele RDG-iste, în valoare de 40 de milioane de euro. Experţii au calculat că în instituţii RDG-iste au fost crescuţi, în total, 300.000 până la 400.000 de copii şi tineri. Începând cu 1 iulie 2012, cei afectaţi se pot adresa unor instituţii de stat din toate landurile federale. Pentru eventuale terapii de care au nevoie astăzi, ei vor primi un ajutor de până la 10.000 de euro. Cei care au fost siliţi să muncească gratuit în instiuţii similare celei de la Torgau, vor fi despăgubiţi cu câte 300 de euro pentru fiecare lună petrecută acolo. Pentru Ralf Weber nu sumele sunt importante, ci faptul că "politicienii au recunoscut că a existat nedreptate şi sunt dispuşi să ne facă un cadou. Asta e tot, restul nici nu mai contează", conchide el.