Democraţie fără fundament

Este fără precedent cazul în care un grup politic care nu a ieşit ca atare din alegeri să dobândească drepturile depline ale unui grup politic parlamentar. În ordine istorică, grupurile parlamentare au apărut în momentul în care buna funcţionare a parlamentului a arătat că este nevoie de o structurare după criterii politice. Grupurile stabilesc cine face parte din Comisiile de specialitate, cine face parte din Birourile permanente, cine ia cuvântul în şedinţele de plen ş.a.m.d.

Grupurile parlamentare au fost până acum expresia fidelă a mandatelor obţinute de fiecare partid în alegeri.

Regulamentul Camerei Deputaţilor conţinea o prevedere care menţiona acest lucru, dar fără o insistenţă specială, de vreme ce era de la sine înţeles că partidele îşi vor regrupa aleşii pe care îi promovaseră pe listele proprii. Şi cum definirea structurii unei camere se făcea în primele şedinţe de plen, odată noul parlament reunit, grupurile politice şi apoi comisiile şi birourile permanente reflectau fără dificultăţi şi dispute rezultatele obţinute în alegeri. Efortul fiecărui partid era să obţină numărul minim de deputaţi şi senatori, în aşa fel încât să poată forma un grup regulamentar. PDAR, de exemplu, reuşise în legislatura 1992-1996 să obţină un grup la Senat, dar nu şi la Camera Deputaţilor.

Cutumele constituite încetul cu încetul, bunul simţ, logica sănătoasă a vieţii politice care, într-o lume bine aşezată, nu are neapărat nevoie de reglementări detaliate şi insistente, au fost însă total dezminţite.

Regulementul Camerei Deputaţilor a fost modificat în aşa fel încât grupul condus de Gabriel Oprea, ministrul Apărării, să poată pe viitor obţine toate drepturile unui grup parlamentar inclusiv, reprezentarea în Birourile permanente.

În sesiunea următoare din februarie 2011, atunci cînd organismele de conducere vor fi realese, deputaţii migratori vor putea pretinde pe baza noului Regulament poziţii în Biroul permanent.

Împrejurările sunt bine cunoscute. Aliaţii PDL, profitând de o nouă ameninţare cu moţiunea de cenzură şi de ambianţa publică nefavorabilă Guvernului, şi-au sporit revendicările, ameninţând aluziv că vor trece de partea Opoziţiei. Prima cedare vizibilă a PDL a fost această modificare de regulament care conferă UNPR drepturile integrale ale unui partid politic. Mai rămâne doar ca UNPR, partid care nu exista în 2008 şi care nu a participat în alegeri să obţină şi dreptul de a fi finanţat de la Buget ca un partid parlamentar, cât şi un spaţiu corespunzător în emisiunile electorale de la televiziune.

Dacă acest lucru este sau nu constituţional este mai greu de spus. Pe de o parte, este limpede că UNPR a ocolit traseele obişnuite, şi aşadar drepturile de care se bucură sunt împotriva spiritului unei democraţii reprezentative. UNPR, ca partid declarat de stânga care face parte din majoritatea guvernamentală, nu are nici un corespondent în opiniile alegătorilor. Pe de altă parte, Constituţia lasă membrilor Parlamentului, odată ce au fost aleşi, deplina libertate de acţiune. În plus textul legii fundamentale oferă camerelor întreaga libertate privind modul în care îşi organizează activitatea. „Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu", se spune în Constituţie.

Este adevărat că în altă parte se face şi următoarea precizare: „Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere". Atâta doar că termenul configuraţie politică rămâne nelămurit şi interpretabil.

Totuşi legitimitatea unei guvernări se întemeiază în primul rând pe opţiunile alegătorilor. Fără acest temei democratic apare riscul arbitrariului. Într-o epocă care denunţă pe toate planurile orice fel de fundaţionism, democraţia politică române fundaţionistă, în sensul că îşi găseşte temei în faptul concret al votului, care la rândul său este exprimat fizic prin buletinele de vot. Poate că rezistenţele faţă de introducerea votului electronic se trag şi din acest vechi sentiment că buletinul de vot ştampilat rămâne o dovadă fizică a opţiunilor electorale. Este grăitor că la alegerile prezidenţiale din SUA, cîştigate a doua oară de George W. Bush, acolo unde au existat dubii, a fost hotărâtă o numărare manuală a voturilor.

În orice caz, în Parlamentul de la Bucureşti asistăm la o inginerie politică care ignoră complet rezultatul alegerilor din 2008.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Alina Kühnel