1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Democraţia pierde, ucrainenii câştigă

Că democraţia a pierdut grav duminică, în Europa, nu-i un secret. La fel de incontestabil ar trebui să fie faptul că ucrainenii au repurtat o izbândă importantă pe calea stabilizării ţării.

Au obţinut-o prin votul lor masiv în favoarea noului lor preşedinte, Petro Poroşenko.„Ucraina a câştigat”, titrează de pildă, în consens cu mulţi alţi analişti, ziarul polonez Rzeczpospolita.

"Important", scrie ziarul, "e ce va întreprinde acum noul preşdinte. Important e dacă Moscova îl va recunoaşte pe noul şef al statului. Dar, înainte de orice, ştim că, duminică, Ucraina şi-a câştigat bătălia cu ea însăşi”...după săptămâni întregi „de incredibil de brutală presiune la care a fost supus statul ucrainean, atacat deschis şi mascat de vecinul său mult mai mare, arogant şi agresiv. Cu toate acestea, Ucraina a reuşit să pregătească alegeri şi să le asigure derularea pe cea mai mare parte a teritoroiului ei.”

Victoria lui Poroşenko e atât de solidă, încât nici măcar Moscova nu va mai putea contesta legitimitatea noului lider, nu-l putea demoniza şi, după cum consideră Gazeta Wyborcza „nu-l va putea califica drept şef al unei junte”. Nici măcar „cu rea-voinţă maximă”, după cum mai afirmă, plin de naivitate, ziarul liberal de la Varşovia.

Or, există totuşi chiar şi în vest unii comentatori, ce-i drept marginali şi izolaţi, care preiau integral, în cazul Ucrainei, hilarul punct de vedere al ideologilor Moscovei. Din Dresdener Nachrichten, un ziar din oraşul în care Vladimir Putin a servit multă vreme ca ofiţer KGB, aflăm, în termeni saturaţi de ostilitate, că „regele ciocolatei trece drept moderat doar în raport cu metodele bestiale ale altor oligarhi, dar n-ar fi decât „un pilon al vechiului sistem”.

Ziarul ar mai vrea să acrediteze că, de fapt, de toate ar fi de vină „mişcarea de pe Maidan”, care ar fi învins cu ajutorul „fasciştilor” de la Svoboda şi a „unor oligarhi oportunişti”. În schimb cotidianul din Dresda nu suflă o vorbă despre agresiunea rusă împotriva Ucrainei, despre anexarea imperialistă a Crimeii şi împiedicarea cu forţa a scrutinului în est, de către forţe pro-ruse a regiunilor din răsăritul ţării. Totuşi, în manieră tipică pentru un aparat de propagandă, cotidianul estgerman îşi permite să-i conteste noului preşedinte ucrainean legitimitatea în baza "blocajului alegerilor" din răsăritul ţării. Un blocaj cauzat de secesioniştii pe care Ucraina îi combate iar ziarul din Dresda îi trece cu vederea.

În timp ce ucrainenii câştigă, iar pentru germani lumea continuă să fie, în genere, în ordine, devreme ce, după cum notează la Berlin Die Welt, „Uniunea (creştin-democrată) rămâne cea mai importantă forţă politică, iar social-democraţii îşi revin puternic”, europenii şi democraţia pierd.

Pierd între altele pentru că în timpul alegerilor europene Bruxelles-ul s-a văzut zguduit de un multiplu asasinat de bună seamă antisemit, soldat cu moartea a patru oameni, împuşcaţi în incinta Muzeului evreiesc de la Bruxelles. Or, după cum pe bună dreptate constată Osnabrücker Zeitung, „e o ruşine că, la circa 70 de ani de la prăbuşirea nazismului şi de la sfârşitul Holocaustului, instituţiile evreieşti trebuie în continuare păzite straşnic,... iar antisemitismul creşte în Europa...Omenirea nu învaţă oare niciodată nimic?” se mai întreabă cotidianul german.

Răspunsul pare a fi negativ. În favoarea lui pledează succesul repurtat în patria democraţiei şi a Europei de naziştii greci, care au luat aproape 10 la sută din votul european de duminică. Aceeaşi semnificaţie se desprinde şi din triumful altor partide extremiste, precum Frontul Naţional francez, ca şi din îngrijorătorul spor de sufragii intrate în zestrea altor formaţiuni radicale, inclusiv de stânga. Între ele, tot în Grecia, Syriza.

Nu mai puţin alarmantă e participarea scăzută la vot, pe care Pravo din Cehia o consideră consecinţa unui refuz al cetăţenilor de a apăra democraţia parlamentară. În consecinţă, verdictul ziarului e clar: „Pierde democraţia”.

La fel de alarmaţi sunt şi comentatorii francezi. Ziarul conservator Le Figaro atribuie succesul FN, care şi-a adjudecat între un sfert şi o treime din voturi, depăşind net celelate formaţiuni precum partidul socialist sau pe conservatorii de la UMP, aportului şefei grupării, Marine Le Pen. Fiindcă, arborând „un stil nou”, ea şi-a orientat partidul către centrul moderat şi-a obţinut depăşirea „demonizării” lui.

La stânga spectrului politic Liberation vorbeşte de un „cutremur”, se manifestă „şocat” şi afirmă că „unda de şoc generată de succesul FN” şi al altor partide ostile UE „zguduie nu doar Franţa, ci întreaga Europă”, ameninţând ideea europeană. Ziarul parizian conjură în context „capacitatea partidelor democratice de a vorbi cu acest popor aflat în răspăr cu democraţia”...

La Repubblica din Roma admite că „Europa iese rănită din aceste alegeri”. Ar fi ca şi cum „o bună parte a Europei se dezice de ea însăşi”. Or, în reacţie, pro-europenii, subliniază El Mundo, la Madrid, „n-au voie să ignore succesul euroscepticilor, ci sunt obligaţi să-i convingă pe oameni că pot transpune politici sociale şi economice în favoarea Europei”.

Iar la Stockholm, Svenska Dagbladet admite că, „după 6 ani de criză, Europa s-a rupt”, iar cetăţenii au mari îndoieli că UE le poate garanta securitatea şi stabilitatea”. Ziarul suedez îi cere deci Uniunii Europene să recâştige încrederea cetăţenilor ei.”