1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Democraţia parlamentară e ceva dificil

Primul ministru a promis să introducă în Constituţie un termen pentru adoptarea sau respingerea ordonanţelor de urgenţă.

Unul din mecanismele nevăzute prin care Guvernul îşi extinde puterea nemăsurat de mult este tratamentul primit de ordonanţele de urgenţă. Pe de o parte Constituţia însăşi oferă Guvernului posibilitatea de a emite ordonanţe înclusiv în cazul acelor legi numite organice şi care pretind o majoritate mai mare de voturi. Dar pe de altă parte ceea ce permite abuzul este faptul că nu există un termen până la care Parlamentul să fie obligat să adopte sau să respingă o ordonanţă.

În avizul redactat anul trecut în decembrie, Comisia de la Veneţia a descris acest mecanism vicios arătând că în situaţia în care Parlamerntul nu ia în discuţie o ordonanţă, ea rămâne pur şi simplu în vigoare pe termen nelimitat. Iată cum guvernul ia locul legislativului. În anul 2011 au fost emise nu mai puţin de 140 de ordonanţe de urgenţă, dar indiferent de gradul de bunăvoinţă politică, la un moment dat oricare guvern va fi tentat să abuzeze. Comisia de la Veneţia oferă o descriere foarte atentă a mecanismului: „Pentru menţinerea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului în vigoare, majoritatea guvernamentală din Parlament nu trebuie decât să întârzie votul în cadrul celor două Camere ale Parlamentului. O astfel de posibilitate aproape că invită la abuz”.

O Constituţie care “invită la abuz” este cu siguranţă o constituţie paradoxală. Dar nu este singurul loc din Constituţie care permite o conduită contestabilă a actorilor instituţionali. La fel se întâmplă cu modul în care sunt definite atribuţiile preşedintelui care, aşa cum ştim din experienţă, poate abuza de prerogativa sa de a desemna un prim ministru. Nu mai este nicio îndoială că modificarea Constituţiei nu este o perdea de fum pentru diferite operaţiuni politice nepopulare, ci o reală necesitate.

Dar de la vorbe la fapte este încă un drum lung şi primul ministru va trebui să demonstreze că nu a făcut declaraţii fără acoperire. Este greu pentru un prim ministru să renunţe de bună voie la unul dintre cele mai banale şi eficiente metode de guvernare: ordonanţa de urgenţă. Un guvern cu o majoritate fragilă este desigur mai tentat să recurgă la aceste subterfugii, dar nici guvernul actual nu este dinainte scutit de surprize. S-a văzut că singura lege importantă care a fost discutată până acum în Parlament, Statutul deputaţilor şi senatorilor, a luat pe parcurs formele cele mai controversate, ajungând de 3 ori la Curtea Constituţională. Or, se ştie că dacă ar fi respectat varianta guvernului, legea nu ar fi provocat atâtea complicaţii. Democraţia parlamentară este ceva dificil şi cu rezultate contradictorii, aşa încât adepţii căilor scurte vor fi mereu tentaţi să păstreze în mânecă asul ordonanţelor de urgenţă.