Demisia lui Teodor Meleşcanu nu e suficientă

De câteva zile aflăm numai lucruri surprinzătoare. Nu doar că Parlamentul a ridicat toate imunităţile, dar procurorul general Tiberiu Niţu, a anunţat că a fost declanşată „urmărirea penală cu privire la fapta de împiedicare a procesului de vot”, în ziua de 16 noiembrie. Surpriza priveşte mai ales faptul că procurorul general a fost propunerea primului-ministru Victor Ponta şi omul contestat cu multă vehemenţă de Monica Macovei.

Prcurorul general a făcut mai multe precizări: „S-a început urmărirea penală cu privire la faptă, s-au solicitat relaţii la alte autorităţi şi ancheta se va desfăşura în continuare. Au fost foarte multe sesizări, încă din primul tur, cu privire la fapta de împiedicare a exercitării dreptului la vot, prevazută de art. 385 din Codul Penal.“ (Mediafax)

Deocamdată este vorba de o cercetare in rem, una care nu este îndreptată împotriva anumitor persoane şi care se poate încheia fără urmări, dar este, în orice caz, o investigaţie fără precedent. Judecătoarea Livia Stanciu, preşedinta Înaltei Curţi, a spus, în aceeaşi zi, că s-ar fi putut emite o ordonanţă de urgenţă prin care să fie deschise noi secţii de votare în străinătate.

Unii au interpretat opinia judecătoarei ca pe o anticipare a cursului pe care o va putea lua investigaţia şi care ar putea ajunge la persoana primului-ministru. Ca şef al guvernului el nu decide de unul singur emiterea unui Ordonanţe de Urgenţă, (ea este contrasemnată de miniştri), dar decizia sa este condiţia necesară.

Ne putem imagina, de dragul discuţiei, situaţia în care premierul va fi cerut ministrului de Externe Titus Corlăţean să contrasemneze ordonanţa privitoare la noi secţii de votare, iar acesta să fi refuzat, prezentându-şi demisia. Dar, aşa cum ştim, fostul ministru Titus Corlăţean, a invocat un motiv cu totul diferit. Mult mai probabil ar fi ca lui să i se fi cerut să înfiinţeze noi secţii de votare, fără să fie emisă o ordonanţă în acest sens. Cu alte cuvinte, să-şi asume personal şi integral toate riscurile presupuse.

A fost derutant, în orice caz, argumentul invocat de însuşi primul-ministru că schimbarea secţiilor de votare în cursul procesului electoral ar fi putut duce la invalidarea alegerilor. Să se fi temut cu adevărat de o asemenea eventualitate? Sau pur şi simplu adunaţi în conclav, liderii PSD şi miniştrii relevanţi au luat, după câteva zile de ezitări, decizia să nu facă nimic cu speranţa că avertizările primite de la ambasade şi consulate sunt alarme false sau poate un simplu bluff? Sau vor fi urmărit în mod deliberat limitarea votului în străinătate, cunoscând adevărata situaţie?

Lucrurile trebuie lămurite şi de aceea este foarte bine să se facă o cercetare. Dacă se va vădi că singura soluţie era o ordonanţă de urgenţă, atunci vom afla, cel puţin, că răspunderea morală integrală pentru scandalul din 16 noiembrie revine primului-ministru.