Dela McChrystal la McAllister

Semnele lui rele abundă şi la Bruxelles, unde conducerea UE a încăput pe mâna unei Belgii profund divizate de-a lungul liniilor ei etnico-lingvistice, şi la Berlin, unde erodarea autorităţii Angelei Merkel şi a coeziunii alianţei ei de centru-dreapta continuă să-i preocupe mult pe editorialişti.

Şi mai îngrijorătoare e deriva turcească, întrucât abandonarea aliaţilor occidentali şi orientarea tot mai insistentă a Ankarei spre Iran şi alte regimuri şi mişcări extremiste din Orientul Mijlociu a provocat o serioasă fisurare a axei defensive apusene din regiune.

Cot la cot cu alte ziare de limbă germană, Frankfurter Allgemeine Zeitung menţionează reluarea dialogului dintre Ankara şi Ierusalim. Cotidianul din Frankfurt consemnează şi supărarea ministrului israelian de externe, Liebermann, iscată de faptul că i s-au ascuns recentele contacte dintre un oficial social-democrat al statului evreu şi guvernul islamist al premierului turc Erdogan.

Dar analiştii precizează că aceste discuţii au avut loc (doar) la stăruinţele şi sub presiunea Washingtonului. În context, ziarul din Frankfurt analizează pe larg situaţia gravă în care se găseşte sistemul defensiv occidental în ultra-sensibila regiune a Orientului Apropiat şi Mijlociu din pricina noii politici externe a regimului de la Ankara.

Probleme acute a creat şi războiul din Afganistan. La Paris Le Monde se foloseşte de trimiterea în rezervă a generalului McChrystal spre a sublinia că la Washington schimbarea la comanda trupelor internaţionale din Afganistan a repus pe tapet „întrebarea, de ce oare nu putem câştiga acest război?”

În genere, analiştii conservatori consideră că eforturile militare şi civile depuse de forţele internaţionale din Afganistan au fost grevate serios chiar de SUA. Fiindcă preşedintele american Obama a anunţat retragerea unităţilor americane începând din 2011, iar afganii se tem să lupte contra talibanilor, câtă vreme ei, în mod cert, nu se vor retrage nicăieri.

Evocând discuţia din SUA privind cauzele eşecului occidental în Afganistan, ziarul parizian de stânga oferă răspunsul care se vehiculează în prezent. „Nu câştigăm pentru că potentaţii civili nu ştiu ce vor. Dacă obiectivul războiului ar fi fost să se alunge talibanii de la putere, acest ţel s-a realizat încă din 2002”.

La Washington, mai scrie Le Monde, „e la modă conceptul de nation-building”, de reconstrucţie naţională. Or, „o atare reconstrucţie are nevoie de timp şi de bani, pe care nici America şi nici aliaţii ei nu vor să-i investească”. În răstimp, „la faţa locului situaţia se deteriorează. Nu putem decât spera că Obama îşi va preciza grabnic strategia”, conchide ziarul francez.

În ce priveşte confuzia care domneşte la Berlin din pricina dramaticului scrutin prezidenţial , câştigat cu greu de actualul şef al statului Christian Wulff, o serie întreagă de comentatori critică deopotrivă puterea şi opoziţia din Germania.

Berliner Zeitung de pildă consideră că alegerea şefului statului s-a încheiat cu un semnal de rău augur atât pentru stânga cât şi pentru coaliţia guvernamentală de centru-dreapta a cancelarului Merkel. Cea din urmă a demonstrat că nu se bucură de suficientă unitate spre a evita ca opţiunea pentru Wulff să necesite trei tururi de scrutin.

Singura ei speranţă rezidă în starea proastă în care se găseşte opoziţia. Fiindcă, potrivit ziarului berlinez, „stânga n-a avut de fapt un candidat propriu, l-a împrumutat pe Gauck de la creştin-democraţi” şi, deşi a vădit că ştie să aplice tactic unele „şmecherii politice, nu s-a putut totuşi impune”.

„Pentru a treia oară consecutiv”, scrie Die Welt, şi-a impus în schimb Merkel candidatul propriu la şefia statului, iar aceasta în condiţiile în care avut ca rival, de partea cealaltă a baricadei, „un candidat carismatic” precum pastorul Gauck.

Dar şi ziarul austriac Der Standard crede că scrutinul prezidenţial a servit „lecţii” tuturor partidelor germane. Pentru Merkel, „el a reprezentat „o cezură dureroasă”, pentru postcomuniştii din Partidul Stângii dovada „că nu sunt încă dispuşi să accepte un candidat care i-a vânat pe turnătorii poliţiei politice estgermane, STASI”. Iar pentru social-democraţii şi ecologiştii „care au comis greşeala de a forţa practic Partidul Stângii să-l respingă pe Gauck”, scrutinul constituie o probă că nu pot spera să pună pe picioare (împreună cu postcomuniştii) un aşa-zis „proiect de stânga”.

Mai există, prin urmare, şi unele semne bune. La Repubblica din Roma semnalează bunăoară premiera istorică germană a trecerii la cârma unui land a unui cetăţean cu dublă cetăţenie. E vorba de noul premier al Saxoniei inferioare, David McAllister, care preia timona regională de la noul preşedinte al Germaniei, fapt cotat de ziarul italian cu semn al rapidei modernizări a Republicii Federale.

Autor: Petre M. Iancu

Redactor: Medana Weident