1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Degringolada democraţiei

După 13 ani de guvernare laburistă, 44 de milioane de cetăţeni cu drept de vot au fost chemaţi joi la urne spre a determina alcătuirea noului parlament şi deci a viitorului guvern.

default

Candidaţii după duelul TV (29 aprilie 2010

Grav afectată de imaginea nu tocmai populară a premierului Gordon Brown şi de erodarea simpatiei populare pentru laburişti după o prea lungă guvernare plină de scandaluri de corupţie implicând establishmentul, stânga britanică stătea, în ajunul alegerilor, să piardă.

Sondajele, nu întru totul credibile, anunţau o cursă cap la cap, în care dreapta conservatoare, condusă de David Cameron era talonată de emergenta stea a politichiei britanice, liberal-democratul Nick Clegg. Aflat într-o irepresibilă ascensiune datorită carismei şi figurii lui proaspete, sugerând energie, umor şi vigoare precum şi unei oarecari spontaneităţi demonstrate în cele trei dezbateri televizate ale candidaţilor de vârf, Clegg a încurcat multe socoteli. După o lungă epocă de relativă claritate politică, în care sistemul de vot majoritar, tipic societăţilor anglo-saxone i-a scutit pe britanici de alianţe guvernamentale neclare şi moralmente compromiţătoare, Londra se pregătea să-şi ofere un executiv de coaliţie.

Pentru mulţi europeni, toate acestea nu constituie un capăt de ţară. Germania postbelică, de pildă, n-a avut în ultima jumătate de veac decât guverne de coaliţie. Că alegerile britanice riscă să se încheie în coadă de peşte nu reprezintă defel marea problemă a acestor alegeri britanice. Nici faptul că, potrivit multor critici, actualul sistemul de vot al Regatului Unit n-ar reflecta în mod adecvat şi autentic voinţa electoratului, nu reprezintă o obiecţie serioasă. Cu totul discutabil este, în schimb, modul absolut regretabil, din perspectiva bunului mers al democraţiei, în care alegătorii ajung să-şi adopte decizia de la urne, în baza imaginii fotogenice sau carismatice a unuia sau altuia dintre candidaţi.

E vorba, în esenţă, de un fenomen extrem de primejdios pentru societăţile deschise, în care, la urne, ar trebui să primeze conţinuturile, programele şi valorile şi nu să se permită ca sex-appealul reflectat de înfăţişarea de pe sticlă a unuia din candidaţi să devină un factor decisiv.

Întrucât revoluţia engleză a introdus în Europa prima democraţie modernă iar sistemele politice liberale din occident sunt modelate în bună măsură pe croiala celui britanic, alegerile din Regatul Unit depăşesc mult, în semnificaţie, cazul local. Scrutinul britanic are valoare paradigmatică şi ne trădează mult despre situaţia precară în care au ajuns democraţiile de pretutindeni, tot mai asaltate de puterea unei prese audio-vizuale de joasă calitate, de impactul unei mass-media gregare şi, ca atare, de ceea ce s-a numit „mediocraţie".

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder