1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Degetul pe rană

Rasismul şi acuzele mutuale continuă să fie la ordinea zilei în Europa, nu doar din pricina romilor expulzaţi din Franţa.

default

Thilo Sarrazin şi cartea sa 'Germania se auto-desfiinţează'

În reacţie la decizia conducerii Bundesbank de a se despărţi de Thilo Sarrazin, controversatul autor al cărţii Germania se auto-desfiinţează, în care autorul formulează critici virulente la adresa imigraţiei musulmane, un şuvoi de proteste s-a abătut asupra posturilor de radio şi televiziune germane.

În evidenta lor majoritate, consumatorii de mass-media din Germania îşi manifestă nemulţumirea faţă de hotărârea demiterii lui Sarrazin din conducerea Băncii Federale. Potrivit mesajelor lor, elita politică, pradă unei corectitudini politice excesive ce ameninţă să sugrume libertatea de opinie şi expresie, l-ar fi martirizat pe un cetăţean care n-a făcut decât să-şi asume dreptul la opinie. Şi a cărui „vină" ar consta din faptul că a îndrăznit să abordeze o temă dintre cele mai spinoase şi mai incomode, în speţă pericolul real decurgând din carenţele majore de integrare a imigraţiei musulmane.

Care sunt faptele? Care e adevărul? Fostul demnitar social-democrat Thilo Sarrazin anunţă în cartea sa declinul Germaniei. Potrivit lui, ţara s-ar dezechilibra demografic şi cultural, s-ar prosti şi auto-lichida din cauza deficitului de integrare, a lipsei de şcoală, de inteligenţă şi de productivitate a unei imigraţii musulmane care ia proporţii, întrucât se înmulţeşte tot mai rapid.

Aceste teze n-aveau cum să nu polarizeze. Spiritele s-au încins şi mai mult în urma unor intempestive deraieri verbale ale autorului cărţii, care, în procesul lansării volumului său, a sărit calul prin ieşiri frizând biologismul şi rasismul.

Dincolo de afirmaţiile sale din carte, parţial adevărate, parţial nesusţinute însă prin probe ori statistici realmente convingătoare, e clar că Sarrazin a pus degetul pe-o rană. Mai precis, a atins un punct vulnerabil al sufletului colectiv german şi, concomitent, un nerv viu al societăţilor deschise din Apus.

Pe de altă parte, deşi a pus degetul pe rană, gura a vorbit şi fără el. Fiindcă s-a dedat la generalizări abuzive. Ori a lansat falsuri de natură să lezeze o parte a acestor societăţi şi să încalce reguli constituţionale fundamentale privind demnitatea inalienabilă a tuturor cetăţenilor germani. În plus, a prejudiciat imaginea Germaniei. Ca atare, Sarrazin a devenit incompatibil cu o funcţie publică, elita, din care făcea parte, simţindu-se nevoită, în consecinţă, să-l elimine.

Prin urmare, decizia demiterii sale poate fi înţeleasă între altele şi ca o tentativă de refacere a prestigiului extern al Germaniei, ţară pentru care imaginea externă este cu atât mai importantă, cu cât economia ei se bazează pe exporturi.

Dar problemele reale la care a trimis incomodul autor nu vor dispărea defel, odată cu darea lui afară din conducerea Bundesbank ori din Partidul Social-Democrat. Sarrazin nu e primul care le abordează în Germania sau aiurea. In SUA, ca şi în Republica Federală, au apărut în ultimii ani o sumedenie de cărţi care susţin teze similare. Sarrazin e doar cel dintâi care, în Germania, a reuşit să-şi formuleze opiniile într-un mod suficient de simplu, potrivit criticilor săi, simplist şi primitiv, pentru ca masele să aibă, în mare parte, impresia că îl înţeleg, că sunt „gând în gând" cu el.

Simultan, persistă probleme autentice. S-au perpetuat, nerezolvate de politicieni, acelea imense pe care le creează familiile arabe şi islamice imigrate în Germania, în care nu puţini refuză să înveţe. Şi mai greu de soluţionat au devenit ele din cauza unei elite politice prea puţin dornice să se confrunte cu riscanta şi complexa chestiune a integrării, indisolubil asociate de cea, nu mai puţin spinoasă, a valorilor şi a exceselor datorate corectitudinii sau incorectitudinii politice. Pe viitor dezbaterea privind integrarea va lua amploare, va deveni mai intensă şi va domina probabil copios discursul public. Dar nu se va ajunge nicăieri, câtă vreme nu se vor trata responsabil şi revendicările majorităţii autohtone de prezervare a tradiţiilor creştine şi a valorilor occidentale.

Nu se îndoieşte nimeni că şeful statului german, Christian Wulff, va da curs cererii preşedintelui Bundesbank de a sancţiona eliberarea din funcţie a controversatului autor.

Dar, deşi a fost salutată unanim de partidele democratice, demiterea lui Sarrazin e, pe de o parte, un semn al clivajului crescând dintre elită şi popor. Iar pe de alta, ea reprezintă mai puţin un final fericit, cât mai degrabă un dificil debut. Ce va urma, vom vedea.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Robert Schwartz

Vă mai recomandăm