1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Decoraţia lui Vadim – Confuzie sau Intoxicare?

Unul dintre cele mai importante cotidiene centrale de la Bucureşti şi-a deschis prima pagină a ediţiei de joi cu un titlu cel puţin uimitor: Papa de la Roma l-a decorat pe Vadim Tudor.

Piata centrală din Vatican

Ce s-a întâmplat, de fapt, la Vatican?

Cunoscută fiind personalitatea controversata a liderului PRM, o atare înaltă onoare acordată de Sfântul Scaun nu putea decât să impresioneze. De altfel comentariile de felicitare sau de revoltă nu au întârziat să apără în număr mare în ediţia electronică a cotidianului respectiv.

Doar faptele

Iată derularea faptelor denudate de orice căutare voită a senzaţionalului: vicepreşedintele Senatului Corneliu Vadim Tudor s-a deplasat în aceste zile la Roma ca lider al grupului parlamentar de prietenie româno-italiană. Scopul deplasării sale a vizat întărirea relaţiilor cu oficialii de la Roma serios zdruncinate de evenimentele ultimei luni. În programul său, Corneliu Vadim Tudor a inclus şi participarea la tradiţionala audienţă generală acordată de către Sanctitatea Sa Papa Benedict al XVI-lea în spaţiul deschis al pieţei San Pietro.

Liderul PRM a fost însoţit de ambasadorul României la Vatican, Excelenţa Sa domnul Marius Lazurca care a oferit în exclusivitate pentru radio Deutsche Welle amanunte referitoare la acest eveniment: „ Întâlnirea a avut loc în contextul audienţei generale de miercuri pe care Suveranul Pontif o acordă pelerinilor veniţi din întreaga lume. Spre sfârşitul audienţei generale, Suveranul Pontif a avut o discuţie de câteva minute cu şeful delegaţiei, senatorul Corneliu Vadim Tudor şi cu ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun, o discuţie pe care o apreciez extrem de utilă şi extrem de cordială. Aş vrea să-mi îngăduiţi să-l citez în acest context pe Sfântul Părinte care a spus „pentru noi România este o ţară extrem de importantă. „

Rigorile politeţii diplomatice pentru care este renumit Vaticanul, i-au impus Suveranului Pontif apropierea la finalul audienţei de delegaţia oficialilor români. A avut loc un schimb de cadouri obişnuit pentru ceremonialul pontifical, în timpul căruia Corneliu Vadim Tudor a înmânat Papei o carte de autor, Benedict al XVI-lea întorcând gestul prin oferirea unei medalii aniversare de bronz celebrând cel de-al treilea an de pontificat.

Realitatea de la Roma diferă de cea de la Bucureşti

Din nefericire, una dintre metehnele dâmboviţene se referă la aplecarea predilectă către hiperbolizarea unor gesturi normale a căror singură calitate este aceea de a se fi consumat în preajma unor personalităţi marcante. Gestul curtoaziei pontificale faţă de vicepreşedintele Senatului a fost rapid convertit în mass-media din România într-o importantă decoraţie papală.

Din nou Excelenţa Sa ambasadorul României la Vatican, domnul Marius Lazurca: ” Medalia la care face referire articolul pe care îl menţionaţi nu este o decoraţie , ea nu face parte din sistemul de ordine, distincţii şi decoraţii a Sfântului Scaun. Oricine ar fi participat la această întâlnire publică cu Sfântul Părinte, ar fi beneficiat de aceeaşi atenţie, o atenţie desigur destinată în primul rând României. „

Efectele nocive ale unei exagerări de acest gen nu au întârziat să apară în declaraţiile unor personalităţi române căzute victime aplombului gazetăresc. Mircea Dinescu îşi declară uluirea faţă de acest eveniment declarând în cotidianul menţionat: „am crezut că Vaticanul are servicii secrete mai bune, că se ştie despre Vadim Tudor că este un mic Hitler naţionalist. Dacă era decorat de Goebbels, mai înţelegeam, dar să-l decoreze un mic soldat al Wehrmachtului mi se pare jenant!“. În acelaşi timp, analistul politic Stelian Tănase etichetează gestul pontifical ca fiind o prostie.

Vântul exagerărilor nefondate iată că transfomă un act de politeţe cotidiană pentru Suveranul Pontif într-un pseudo-scandal pe malurile Dâmboviţei. Fie că este vorba doar de o greşeală jurnalistică fie că este vorba de o clasică manipulare prin intoxicare, apariţia unui astfel de titlu în presa de la Bucureşti nu poate decât dăuna relaţiilor dintre România şi unul dintre cei mai fideli susţinători ai săi în timpul crizei italiene. Atunci când un pitic de la Roma se vede la Bucureşti ca un uriaş legendar rectificările prompte ne readuc beneficiile realităţii.