1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

Declaraţia Drepturilor Omului împlineşte 60 de ani de existenţă

La 10 decembrie 1948 statele membre ale Naţiunilor Unite au semnat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ea fiind privită ca o reacţie la ororile din timpul celui de al doilea Război Mondial

Instrumentele de control ale ONU, care ar trebui să garanteze respectarea acestora nu sunt cu adevărat eficiente

Instrumentele de control ale ONU, care ar trebui să garanteze respectarea acestora nu sunt cu adevărat eficiente

Până în clipa în care Declaraţia Drepturilor Omului a avut un caracter universal şi obligatoriu pentru toate popoarele s-au scurs mulţi ani. Războiul Rece dinte est şi vest şi interesele contradictorii a statelor industrializate pe de o parte şi a ţărilor în curs de dezvoltare pe de alta au blocat pe termen lung negocierile pe această temă.

Abia în anul 1966, dezbaterile privind Drepturile Omului au ajuns în final la un numitor comun, prin semnarea Pactului internaţional pentru drepturi civile şi politice şi prin semnarea Pactului Social pentru drepturile economice, sociale şi culturale. Ratificarea acestora de suficient de multe state pentru a fi declarate „universale” a durat încă 10 ani.

În prezent există nouă acte de acest fel ale Naţiunilor Unite, a căror respectare este verificată cu atenţie. Fiecare stat semnatar trebuie să justifice la fiecare trei până la cinci ani toate acţiunile întreprinse pentru abolirea discriminării de orice fel dar şi să arate ce măsuri a luat pentru asigurarea drepturilor fiecărui cetăţean de libertate politică, economică, socială sau culturală.

Într-un dialog cu reprezentanţii diferitelor guverne, experţii Naţiunilor Unite în domeniu verifică măsurile luate de executiv şi publică un raport de ţară. Prin acest mecanism, instituţiile ONU pentru Drepturile Omului speră că statele care au primit un raport negativ să fie obligate prin presiuni publice să se angajeze mai eficient în favoarea asigurării Drepturilor Omului în propria ţară.

Un instrument de control care adesea dă greş, mai ales în cazul ţărilor în care lipseşte voinţa politică pentru respectarea Drepturilor Omului sau în state care, din nepăsare, nici nu se alătură dialogului cu instituţiile ONU.

Pentru a contracara astfel de efecte, s-a înfiinţat în anul 2008 un Consiliu pentru respectarea Drepturilor Omului, care cuprinde în prezent 34 de emisari speciali cu misiunea de a elabora noi instrumente de monitorizare în domeniu.

Prima schimbare decisă de Consiliu a fost introducerea obligaţiei fiecărui stat membru al Naţiunilor Unite de a se supune unei verificări periodice. Criteriile de bază a examinării sunt printre altele Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Carta Naţiunilor Unite. Prin acest nou instrument au fost trezite noi speranţe pentru o mai atentă respectare a Drepturilor Omului în întreaga lume.