Declaraţie de dragoste pentru Constituţia europeană

O mare de drapele albastre europene, panouri roşii purtând înscrisurile ”Si” şi ”Ja” şi, în centru, cancelarul Gerhard Schröder şi premierul Jose Luis Zapatero. O îmbrăţişare tovărăşească, aşa ca de la socialist la socialist, însoţită de nelipsitele bătăi prieteneşti pe umăr – şi un consens în privinţa Constituţiei Europene.

”Viva Espana – Viva Europa!” A fost, doamnelor şi domnilor, Gerhard Schröder, recuperând la Zaragoza ceea ce, pe motiv de boală, a ratat, pe 11 februarie, la Barcelona, când a lipsit de la întrevederea gazdei sale cu preşedintele francez Jacques Chirac. O absenţă nu foarte elegant comentată de presa iberică, mai ales după ce o poză surprinsă în campania pentru alegerile regionale din Schleswig-Holstein, poză din aceeaşi zi, lansa lumii imaginea unui Schröder nu exagerat de bolnav. Cancelarul a ţinut să combată ideea de gripă diplomatică: ”Nu doresc răul nimănui, nici jurnaliştilor spanioli. Dar acelor jurnaişti care au spus, în presa spaniolă, că mi-am trădat prietenul Jose Luis le doresc răceala de care am suferit eu”.

Şi, iată-l, răcit sau nu, Schröder s-a grăbit să-i fie alături lui Zapatero, acum când urnele referendumului aşteaptă voturile ibericilor. O consultare în care Zapatero şi-a pus mari spernaţe: ”Guvernului meu îi este vital votul de duminică, atunci când, de fapt, Spania îşi va alege viitorul”.

Sondajele îi sunt favorabile premierului, chiar dacă lumea nu manifestă excesiv de mult entuziasm pe tema Constituţiei. Schröder a încercat să insufle încredere: ”Constituţia face Europa mai palpabilă politic şi conferă mai mult spaţiu pentru procesele decizionale democratice şi pentru parlamentarism, chiar dacă unii şef de Guvern se simt uneori lezaţi”.

Europa, a subliniat cancelarul, nu poate înainta fără Spania – puntea Europei spre America Latină, spre Africa de Nord şi spre lumea arabă. Dar Spania are şi multe de câştigat de pe urma Europei, a adăugat cancelarul, încercând o trimitere subtilă la subvenţiile comunitare, pentru că ”Jose Luis mi-a interzis să vorbesc astăzi despre aspectele financiare”.

În atari condiţii, finalul nu putea să-i aparţină decât lui Zapatero şi nu putea fi altceva decât o declaraţie de dragoste în decor european: ”Această ţară vă iubeşte, pe voi, germanii – şi te iubeşte pe tine!"