Declaraţia de avere: testul bunei credinţe

Subiectul e mai delicat decît toate celalalte întrucît liberalii la fel ca şi social-democraţii sau membrii UDMR au averi pe care nu ar dori să le expună public. Ce opinie au social-democraţii ar conta mai puţin acum dacă majoritatea politică ar fi solidară în a sprijini proiectului doamnei Macovei, dar problema e că nici liberalii nu sînt foarte bucuroşi să-şi declare integral averile.

Ministrul de Justiţie, Monica Macovei, în cadrul strategiei de combatere a corupţiei a alcătuit un formular foarte amplu privind sursa tuturor veniturilor şi a obligaţiilor financiare. Dacă modelul adoptat de guvernul PSD avea vreo două pagini, noua declaraţie, care conţine absolut toate aspectele are 5 pagini. În plus, apar în noul formular obiectele de artă, bijuterii sau tablouri care depăşesc împreună 5000 de mii de euro, dar mai cu seamă se cere demnitarilor să declare traseul tuturor bunurilor imobile şi mobile din ultimul an. Asta înseamnă că un deputat sau ministru trebuie să declare dacă a pus casa şi maşina pe numele soţiei sau copiilor săi. S-a văzut că mulţi demnitari sînt săraci lipiţ, conform propriilor declaraţii, dar copiii lor au maşini de lux şi vile de vacanţă. Liberalii s-au opus cu argumentele pesediştilor de odinioară: “Dacă ne declarăm toate bunurile, atunci o să ne calce hoţii”.

Ministrul Monica Macovei a prevăzut şi posibilitatea verificării acestor declaraţii, întrucît pînă acum ele erau depuse, dar nimeni nu putea să le verifice corectitudinea, aşa încît păreau simple formalităţi menite să-i păcălească pe raportorii de la Bruxelles.

Lupta ministrului de justiţie cu opozanţii din cadrul sistemului este foarte dificilă, dar mult mai dificilă pare lupta cu propria majoritate parlamentară. Monica Macovei nu vine din cadrul partidelor politice, ea nu are o comunicare permanentă cu grupurile din parlament şi din aceasta cauză există riscul ca exigenţa ei să nu fie bine primită. În mod insidios PNL şi PSD pot face cu uşurinţă un pact tacit pentru subminarea declaraţiilor de avere. Riscul este mare şi ar fi nevoie în acest moment de întreaga autoritate a liderilor politici ca primul Ministru Călin Popescu Tăriceanu, preşedintele Partidului Naţional Liberal sau ca preşedintele Traian Băsescu pentru ca proiectul ministrului de Justiţie să poate fi dus la îndeplinire fără compromisuri. Dacă guvernul nu pare să aibă intenţia de a-şi asuma răspunderea pe legile acestea anticorupţie, atunci primul ministru ar trebui să dea un exemplu personal, prezentînd el însuşi o declaraţie integrală de avere în aşa fel încît militanţii PNL să îi urmeze exemplul.

Ne aflăm în mijlocul unui conflict care nu este unul obişnuit între partidele politice. E un conflict între exigenţele etice ale societăţii civile şi morala indulgentă a clasei politice din România pentru care să fii sărac e o ruşine mai mare decît să fii corupt.