1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Decembrie 1989 şi rezistenţa mută

Faptul că oamenii nu vorbeau despre detenţiilor lor din anii 50 a făcut să nu se vadă în ce fel şi în ce măsură acest capital de suferinţe indicibile a contribuit la schimbările radicale din anii 90.

Se părea că despre revoluţie şi comunism s-a spus totul şi că nu mai e posibilă o abordare nouă. Şi totuşi, preşedintele Klaus Iohannis a găsit o cale diferită prin care a adus un omagiu revoltei anticomuniste din 1989. Noutatea stă în felul în care a creat o legătură între perioada anilor 50 şi anul 1989, felul în care a făcut ca actele de rezistenţă anticomunistă să pară nutrite din aceeaşi substanţă, schiţând o continuitate pe dedesubtul faptelor disparate şi în pofida amneziilor colective.

Luni, 22 decembrie 2014, în contextul comemorării victimelor represiunii ceauşiste, Preşedintele a decis să acorde cea mai înaltă distincţie a statului român, Ordinul Naţional „Steaua României”, lui Octavian Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România.

Octavian Bjoza a fost arestat în 1958 pe când termina anul întâi al Facultăţii de Geografie-Geologie a Universităţii din Iaşi şi condamnat la 15 ani de muncă silnică pentru delictul de „crimă de uneltire împotriva ordinii sociale”. După comutarea sentinţei, face totuşi patru ani de temniţă grea şi după eliberare este trimis la „munca de jos”, nepermiţându-i-se să-şi reia studiile universitare decât mult mai târziu.

Au existat în acei ani ai stalinismului feroce şi situaţii mult mai grele, dar, în linii mari, avem de a face cu biografia tipică a deţinutului politic din anii 50 şi 60, care, dacă a scăpat întreg din calvarul temniţei, a suferit ulterior de multe discriminări apăsătoare, care nu au fost încă descrise aşa cum se cuvine de istoriografia recentă. Într-un chip explicabil, istoricii perioadei recente s-au concentrat asupra proceselor şi detenţiei propriu-zise, lăsând deoparte perioada în care deţintul politic se întoarce acasă şi se luptă uneori cu disperare să recupereze ceva din normalitatea asasinată. Se află aici o istorie de suferinţă socială care nu a fost încă scrisă

Decoraţia acordată lui Octavian Bjoza este, aşadar, o recunoaştere a unei suferinţe colective, care a constituit, în mod subteran, un capital preţios de rezistenţă mută şi care a contribuit cu siguranţă la revoltele declanşate începând cu a doua săptămână a lunii decembrie 1989. Faptul că oamenii nu vorbeau despre detenţiilor lor din anii 50 a făcut să nu se vadă cu adevărat în ce fel şi în ce măsură acest capital de suferinţe indicibile a contribuit la schimbările radicale din anii 90.

Decoraţia acordată de preşedintele Iohannis este însă o recunoaştere a acestei contribuţii şi o emoţionantă omagiere a acelora care au suferit în tăcere reuşind să păstreze vie în conştiinţa lor sensul libertăţii şi să-l transmită fiilor şi ficelor lor. Cei 40 de ani de comunism dobândesc astfel o imagine mai clară, iar „miracolul” revoltei din decembrie 1989 devine mai uşor de înţeles.