1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

De teama şomajului, femeile acceptă orice

Dezvăluri şocante ale angajaţilor din supermarketurile germane: salariu de mizerie, ore suplimentare neplătite şi detectivi care le numără minutele petrecute la toaletă. Cine e nemulţumit, e dat afară!

default

Sub acuzaţia că ar fi încercat să fure doua bonuri in valoare de 1,30EUR, o vânzătoare dintr-un supermarket german a fost concediată după 31 de ani în slujba lanţului de magazine Kaiser Tengelmann. Acţionat în judecată, angajatorul a primit câştig de cauză. Criticii verdictului sunt însă de părere că totul a fost o înscenare şi că vânzătoarea suportă acum consecinţele unei greve organizate de ea, în calitate de membru al sindicatului, în toamna anului 2007. Cazul a adus în discuţie situaţia majorităţii angajaţilor din comerţul cu amănuntul. Indiferent că este vorba despre un supermarket sau despre un magazin de cosmetice, condiţiile de lucru sunt asemănătoare: mai toţi angajaţii muncesc cu jumătate de normă, sunt obligaţi să facă ore suplimentare neplătite şi trebuie să se aştepte la sancţiuni dacă încearcă să-şi exprime nemulţumirile.

Nu în ultimul rând, mulţi se întreabă acum, câţi dintre angajaţii lanţului de magazine LIDL, care şi-au pierdut posturile sub diverse pretexte, n-or fi suportat consecinţele nemulţumirii lor faţă de condiţiile de muncă. La începutul anului trecut a ieşit la iveală faptul că angajaţii mai multor filiale LIDL au fost spionaţi constant la locul de muncă. Detectivii aveau sarcina de a trece în protocol absolut totul: de la discuţiile dintre angajaţi până la timpul petrecut de către aceştia la toaletă. Viaţa unui angajat dintr-un supermarket german nu e deloc uşoară susţin trei vânzătoare care au dorit să-şi păstreze anonimatul. De pildă, primele 30 de minute din ziua de lucru sunt neplătite: "Dacă eşti angajat cu jumătate de normă, poţi să pleci liniştit de la premisa că vei lucra cel puţin şase ore. Vii cu o oră mai repede şi pleci cu o oră mai târziu. Uneori se lucrează fără pauză. La un program de patru ore eşti obligat să faci o pauză de 30 de minute. Practic, uneori stai la serviciu şi cu 2 ore şi jumătate mai mult".

De teama şomajului, mai toţi angajaţii acceptă condiţiile. Aproape toate vânzătoarele din lanţurile de magazine ieftine din Germania muncesc cu jumătate de normă. Săptămânal se lucrează între 18 şi 37 de ore. Unele angajate sunt remunerate conform tarifului stabilit prin lege, altele primesc salariul minim pe economie (400EUR neimpozabil). Dacă în urmă cu câţiva ani într-un schimb lucrau şase-şapte vânzătoare, în ziua de astăzi două-trei angajate fac acelaşi volum de muncă: "Soseşti la serviciu cu o oră mai devreme şi verifici dacă totul e în ordine. În caz că vine un control şi ceva nu e cum trebuie, ai probleme. Presiunea la locul de muncă e mare... Apoi trebuie să umpli rafturile, să verifici casele de marcat. Sunt destule de făcut. Pe vremuri existau angajaţi care numai asta făceau: aşezau marfa pe rafturi. Acum nu mai e la fel. Numai în marile magazine mai există personal care se ocupă cu aşezarea mărfurilor, de regulă cu despachetatul. Dar şi aceştia sunt forţă de muncă închiriată de la firmele specializate în leasing de personal şi câştigă chiar mai puţini bani decât noi."

Nu mai ai curaj nici să te îmbolnăveşti

Medizin

Programările la doctor sau prezenţa la şedinţa cu părinţii nici nu intră în discuţie dacă eşti angajat al unui discounter. Una din marile probleme este îngrijirea copiilor. Două treimi din vânzătoare sunt mame singure, iar fără ajutorul rudelor sau al prietenilor n-ar reuşi să facă faţă. Mai mult, conducerea magazinului le percepe ca pe nişte angajate care vor să profite cât mai mult de pe urma concediului maternal şi să chiulească de la muncă. De aceea, în ziua de astăzi, sunt preferate femeile fără copii: "Mai toate sunt tinere şi habar nu au ce se întâmplă în jurul lor. Pentru că au contracte pe perioadă determinată, îşi dau silinţa să facă treabă bună. Dar, de regulă, după doi ani de zile nu li se mai oferă niciun contract şi abia atunci îşi dau seama că au muncit în zadar câte 14 ore pe zi fără pauză. Turele sunt organizate în aşa fel încât îţi zapacesc organismul. Dacă ai azi tură de dimineaţă şi mâine tură de seară, la sfârşitul săptămânii cazi lat."

Cu toate acestea aproape nimeni nu mai are curaj să-şi ia concediu medical. Pe de o parte există teama faţă de piederea locului de muncă. Pe de alta... "Dacă eşti în concediu medical te trezeşti cu şeful că vine să te viziteze. Există şi situaţii în care firma îşi trimite medicul să-ţi verifice starea sănătăţii. Eventual, medicul îţi mai ţine şi o morală de parcă ar fi şeful de magazin! Îţi spune că trebuie să te gândeşti şi la colegii care muncesc în locul tău pentru că tu eşti mereu bolnav. Mi se pare inacceptabil! Mi s-a întâmplat deseori să mă îmbolnăvesc şi să trebuiască să mă duc şi la Medicina Muncii. Când cei de la medicina muncii au constatat cu sunt într-adevăr bolnavă m-au trimis la doctorul firmei. Dacă nici acesta din urmă n-a avut ce să facă şi a trebuit să admită că am nevoie de concediu medical, am fost bombardată cu scrisori şi telefoane de la firmă. Trebuie să ai nervi de oţel ca să treci prin asta."

Pentru a-i descuraja pe angajaţii care cer des concediu medical, conducerea anumitor magazine a ameninţat că, în caz de boală, nu mai plăteşte niciun ban şi chiar s-a ţinut de cuvânt. Vânzătoarele aflate în această situaţie şi-au recuperat banii numai după ce au acţionat firma în judecată. Şicanaţi nu sunt numai angajaţii cu probleme de sănătate, ci şi cei în vârstă. În comerţul en-gros şi cu amănuntul din Germania lucrează 1,2 milioane de persoane. 99% din angajaţi sunt de sex feminin. Proprietarii celor mai mari reţele de retail alimentare, LIDL şi Aldi, magazine recunoscute pentru condiţiile ostile de lucru, se numără printre cei mai bogaţi bărbaţi din Germania.