1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Cultură

De la Paris, prin „Europa unită, astăzi“ până la Scăldătoarea Balta-Albă

Bogat ca întotdeauna, în texte şi idei, numărul 74 al revistei Europene de Cultură, ediţia română LETTRE INTERNATIONALE a apărut în librării. Din revista "cît o carte" am reţinut cîteva titluri.

default

George Banu: „De ce nu am devenit actor“

„Să-ţi scrutezi propria fiinţă, să-i revezi trecutul şi devenirea înseamnă fie să încerci, printr-un soi de autoanaliză necruţătoare, să scoţi la lumină acea dimensiune ascunsă, necunoscută şi adânc îngropată în tine, fie să evoci tot ceea ce, de-a lungul timpului, ţi-a jalonat drumul parcurs până în clipa rememorării, te-a marcat profund şi ţi-a hotărât, într-un fel sau altul, destinul.“

Cu aceste gânduri, parcă aşternute cu un instrument de scriere vechi, cum ar fi o pană albă şi blândă, îşi deschide George Banu articolul „DE CE NU AM DEVENIT ACTOR“.

Autorul păstrează în fragmentul autobiografic, chiar şi în momentele triste, ritmul povestitorului de memorii. Îl urmăm – din paragraf în paragraf – prin călătoriile sale la Paris, îl vedem disperat la examenul şi anii de actorie, îl auzim cum mărturiseşte „Eu auzeam totul cu o intensitate înzecită!“

Nu e singurul motiv pentru care George Banu nu a devenit actor – iar cine doreşte să ştie mai multe despre pasiunea acestuia pentru teatru nu trebuie decât să deschidă recent apărutul număr 74 din ediţia în limba română a revistei LETTRE INTERNATIONAL, vara 2010.

Gertrude Stein: „Autobiografia lui Alice B. Toklas

Un alt bun motiv ar fi jurnalul scriitoarei Getrude Stein , un „globetrotter“ al literaturii, născută în SUA, cu o copilărie petrecută la Viena şi Paris, trecută prin adolescenţa prin Oakland şi San Francisco pentru a reveni, după 1903, în inima Europei vremii, adică la Paris.

Picasso este cel ce semnează portretul scriitoarei, a cărei casă a fost mulţi ani un fel de „centrală“ europeană a scriitorilor americani. Un portret perfect potrivit cu formatul revistei. De altfel, pictorul şi familia sa au fost prieteni apropiaţi cu Gertrude Stein.

Dar cine nu a cunoscut-o sau, cel puţin, nu a trecut prin apropierea ei între cele două Războaie Mondiale? La citirea memoriilor despre perioada cuprinsă între 1919-1932 primim confirmarea, că tot ceea ce mişca în lumea artei şi a scrisului îşi găsea propria identitate artistică numai după ce reuşea să treacă pe la Paris şi prin saloanele literare ale oraşului.

Ştiaţi că Hemingway, înainte să se lase de jurnalistică, a trecut pe la (evident !) Gertrude Stein?

Ştiaţi ce o fascina pe doamna Stein la tânărul Hemingway? Frumuseţea acestuia! Şi asta o declara artista aproape de fiecare dată când îl vedea. Tocmai ea, una dintre primele personaje feminine care nu şi-a ascuns pasiunea pentru femei.

Herta Mü ller: „Sunt bucuroasă că nu este vorba doar despre mine, ci şi de contextul care a făcut posibilă apariţia Grupului de Acţiune Banat“.

Nici din actuala revistă nu lipsesc scrisorile şi corespondenţele din străinătate cu care cititorul Lettre International s-a obişnuit – semnate de colega noastră Rodica Binder, de Ivaylo Ditchev (care încearcă să limpezească probleme din marea casă a Uniunii Europene) şi Mircea Ţicudean (care, în articoul „Întuneric absolut“, începe sub formă de poveste continunând lucid o prezentare a ţinuturilor şi localnicilor din zona transcarpatică a Rusiei, mai exact Cehoslovacia dintre cele doua Războaie Mondiale).

Rodica Binder prezintă în detaliu expoziţia müncheneză din această primavară , dedicată vieţii Hertei Müller, scriitoarea care, în decembrie 2009, a emoţionat lumea cu romanul „Atemschaukel“, despre viaţa şi deportarea lui Oscar Pastior – pentru care i s-a conferit premiul Nobel pentru Literatură.

Expoziţia a pus la dispoziţia vizitatorilor poze si albume, multe note biografice, amintiri, colajele autoarei, care şi-a dedicat viaţa, după imigrarea din 1987 în Germania, unei singure teme: de a combate, compromite şi „stârpi şi ultima urma“ a acelei lumi dictatoriale, comuniste, dezumanizante.

Şi nu în ultimă instanţă ci aproape obligatoriu de citit este articolul semnat de Sanda Cordos: Despre putere şi fragilitate”.

Cititorul avizat va afla detalii şi noi faţete din viaţa lui Al. Ivasiuc, autorul romanului “Racul”, ultimul al unui autor care se decisese să scrie împotriva dictaturii unui regim comunist cu care cochetase, mai pe la începuturile carierei sale. Alexandru Ivasiuc a disparut tragic la cutremurul din 4.martie 1977; la vremea aceea, romanul său Păsările ” era deja inclus în manualul de literatură.

Autor: Anni-Lorei Mainka
Redactor: Cristian Ştefănescu