1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

De la oracolul iubirii la afaceri profitabile

Ce au în comun producătorii de dulciuri, florarii şi Adunarea Episcopală? Cu toţii aşteaptă cu nerăbdare sărbătoarea dragostei de Valentine's Day.

default

Începând din anii 1950, ziua de 14 februarie este sărbătorită şi în Germania de către îndrăgostiţi. Tradiţia a fost importată de peste Ocean de către soldaţii americani staţionaţi în Republica Federală după cel de-al doilea război mondial. Publicitatea masivă practicată de florării şi producătorii de dulciuri a reuşit să impună, în perioada miracolului economic german, celebrarea cultului antic al dragostei şi fertilităţii în rând cu celelalte sărbători tradiţionale.

Legenda Sfântului Valentin

Ziua îndrăgostiţilor îşi datorează numele unui episcop italian. Legenda spune că prea-sfinţitul Valentin cununa tinerele cupluri în secolul al treilea, dăruindu-le mirilor flori din grădina sa. Toate căsniciile oficiate de el erau cu adevărat binecuvântate. Cu toate acestea, Valentin nu era bine văzut de autorităţi. Creştinismul nu fusese instituţionalizat încă drept religie oficială, iar politicienii de la Roma preferau ca soldaţii lor să rămână holtei. Potrivit versiunii creştine a acestui cult arhaic, episcopul italian a fost decapitat pe 14 februarie 269, devenind martir şi apoi sfânt.

Flash-Galerie Valentinstag

Relicvele Sf. Valentin la Roma (Santa Maria, Cosmedin)

Or, se ştie că rămăşiţele pământeşti ale tuturor sfinţilor sunt foarte căutate de creştinii de pretutindeni. Mai multe comunităţi din Germania, Irlanda, Franţa şi Italia pretind că ar deţine moaştele Sfântului Valentin. În Evul Mediu, relicvele sfinţilor erau o sursă preţioasă de câştig, dat fiind faptul că le aduceau bisericilor mii de pelerini. Disputa pe marginea moaştelor autentice ale Sfântului Valentin denotă faptul că sursele istorice sunt foarte precare, şi că nu putem afirma cu certitudine că un Sfânt Valentin real a existat. Legenda sa a rezultat în urma unei sinteze a creştinismului cu elemente mitologice, si toate acestea pe fundalul unor cutume ancestrale.

Între tradiţie şi profit

Faptul că ziua îndragosţilor se sărbătoreşte în paralel cu sărbătoarea romană "Lupercalia" nu este întâmplător. Vechii romani celebrau fertilitatea şi creaţia în cadrul unei festivităţi dedicate zeiţei Iunona, patroana căsniciei. Tinerii se adresau oracolelor pentru a afla cine le este urzit, spre nemulţumirea părinţilor bisericii creştine, care nu au putut împiedica însă practicarea acestor tradiţii. În cele din urmă, prelaţii au consimţit să integreze ritualul păgân în rândul tradiţiilor creştine. Astfel a ajuns Sfântul Valentin patronul îndrăgostiţilor.

Ein Mann wirft einen Brief in einen Briefkasten eines privaten Postzustellers in Mannheim ein

La fel ca în Antichitate, când fetele romane îşi scriau numele pe fâşii de papirus, care erau trase la sorţi de tineri bărbaţi, se practică si în ziua de astăzi, în spaţiul anglofon, trimiterea scrisorilor de dragoste anonime. În acelaşi timp, ziua dragostei a devenit şi ziua prieteniei, fapt ce a sporit în plus profitul producătorilor de cărţi poştale. În SUA se trimit anual peste un miliard de felicitări.

În timp ce în Germania, victimele Sfântul Valentin în variantă mercantilă sunt bărbaţii, care cheltuie sume impresionante pentru trandafiri prohibitiv de scumpi, în Japonia sunt doamnele şi domnişoarele cele care le oferă iubiţilor lor bomboane de ciocolată.

Valentinstag in Deutschland - BdT

O lună mai târziu, de aşa-numita "zi albă" ("white day"), tinerele îndrăgostite sunt răsfăţate la rândul lor cu ciocolată albă. Aceast obicei s-a răspândit chiar şi în China, aducându-le producătorilor de dulciuri profituri considerabile.

În Germania s-a instaurat în ultimii ani un alt obicei italian. Perechile de îndrăgostiţi îşi dau întâlnire pe poduri unde agaţă de balustrade lacăte cu iniţialele lor, cu datele de naştere sau chiar cu fotografii. După care, îşi pun o dorinţă şi aruncă cheiţa lacătului în râu. Lacătul, simbol al dragostei eterne, a pornit să cucerească lumea. Etnologii au atestat deja practicarea acestui ritual în estul Europei, la Riga, Vilnius şi Kaliningrad, de pildă, unde se agaţă lacăte în ziua căsătoriei. Şi în China, perechile de îndrăgostiţi atârnă lacăte şi aruncă apoi cheiţele în prăpastii.

Deutschland Köln Liebesschlösser auf der Hohenzollernbrücke

Köln

Mai mult, chinezii îndrăznesc să revendice în ghidurile turistice iniţierea acestui obicei în vremuri antice, în ciuda dovezilor etnologilor care datează practicarea acestei tradiţii începând cu sfârşitul secolului trecut. Dimpotrivă, turiştii europeni, aflaţi în voiaj de nuntă în Asia, au adus cu ei lacătele iubirii veşnice. Dar şi biserica încearcă să exploateze între timp sărbătoarea dragostei. După ce Sfântul Valentin a fost exclus din calendarul catolic în 1972, în prezent preoţii catolici invită cuplurile logodite şi căsătorite la biserică pentru a-şi întări dragostea prin binecuvântarea divină.

Autor: Gerd Mörsch/Ana-Maria Fischer-Dieskau
Redastor: Petre M. Iancu